.
.
.
.
.

27 februarie 2014

arh. Constantin Joja - LUMINA ROMÂNIEI / "Sensuri și valori regăsite" (4)


Publicăm aici conținutului carții arh. Constantin Joja, "Sensuri și valori regăsite", Editura Eminescu 1981, Bucureși, 160 pagini 


LUMINA ROMÂNIEI

Lumina, care este viaţa însăşi, principiul activ al oricăror plante, animale şi forme, nu e aceeaşi în orice ţară, în orice colţ de ţară, la munte, la mare, în cîmpie.
Ea însăşi nu este niciodată aceeaşi în orice oră, roşiatică la răsărit, din noapte spre zi, la amiază alb-răsunătoare, din mijlocul cerului spre pămînt, seara în amurg facînd loc uşor unui întuneric, intermezzo luminos, roş-galben, apoi cenuşiu pînă la argintiul luminii de lună.
Nici un peisaj, nici o arhitectură, nici un om nu rămîn în afara acestui dans al coloraturii luminoase, schimbătoare în fiecare zi, în fiecare anotimp, în fiecare clipă.
Nuanţele luminii sînt infinite şi infinite sînt nuanţele peisajului, ale arhitecturii, picturii şi sculpturii. Aşa se face că orice arhitectură, glorioasă, modestă, suculentă sau descărnată nu încetează să ne împărtăşească bogăţiile sufleteşti şi spirituale acumulate.
în timpul cît te roteşti în jurul unui monument, unei case ţărăneşti, lumina s-a şi schimbat ; pînă ce ai înconjurat-o, alte adîncimi, uite umbre, alte contracţiuni proporţionale desfăşoară alte perspective asupra preaplinului de viaţă, a structurii afective şi voliţionale încorporată dintru început construcţiei. (cititi mai departe)
Sub lumina stridentă a amiezii, monumentul, casa, îşi amplifică uneori expresia monumentală sau durităţile, detaliile devin tăioase şi par să pretindă la independenţă plastică, detaşîndu-se de ansamblul din care lumina de răsărit şi de amurg le izgoneşte.
învăluind arhitectura în cursul rotaţiei soarelui de la răsărit la apus, lumina evidenţiază detaliile rînd pe rînd pentru ca apoi sa Ie atenueze în aceeaşi ordine, orchestrează toate expresiile, toată multiplicitatea sensurilor încorporate. Rînd pe rînd, fiecare element, fiecare decor este chemat să-şi joace rolul, să-şi cînte melodia. Arhitectura trăieşte, ca şi noi. Lumina de cer înnorat, vara, de ploaie, toamna, de cer plumburiu, iarna, de cer senin, primăvara, estompează sau accentuează arhitectura, o pune în surdină sau îi dă amplitudine şi claritate.
Sidefie, vaporoasă, umedă, brumoasă în nord, lumina a dat arhitecturii acestor locuri patina şi setea de culoare pe care i-o cunoaştem,, volumetria jucată şi puternic ornamentată, formele gotice atît de subtile. Puternică, aproape agresivă în Mediterană, a silit arhitectura de aici la simplităţi clarificatoare, la sonorităţi, obligînd liniatura luminoasa la contraste subtile de umbră a căror reprezentare supremă ramîne Partenonul. Pe continent, lumina se temperează şi arhitectura rămîne între limitele din nord şi sud.
La noi însă, în jurul arcului carpatic, lumina se materializează făcînd necesare contrastele puternice inegale însă deasupra şi în josul Carpaţilor. Urmărind arhitectura Olteniei, impregnată de o semeţie care nu va fi atinsă în Moldova, sub lumina ei blîndă, în Transilvania cu lumina şi cerul lui tăios şi nici în Muntenia cu lumina ei sofisticată şi plurivalentă, ne dăm seama cum zecimi de latitudine şi longitudine pot da alte valori arhitecturii şi sigur peisajului. Evident, omul a creat, arhitectura după chipul şi asemănarea lui, aşa cum s-a voit exprimat, dar şi omul este modelat, influenţat de lumina în care trăieşte, participînd la viaţa pe care aceasta i-o dă arhitecturii clipă de clipă. Raza de soare transformînd fiecare obiect, fiecare element arhitectural în material preţios, ne face să ne simţim, într-o casă, într-un mediu bogat şi preţios, ne satisface setea de posesiune a valorilor înnăscută în noi.
Lumina Olteniei impune arhitecturii ei ornamentaţia milimetrică şi încă numai pe stîlpi şi grinzi.
Nu vom găsi aici nici stucaturi pe faţade, nici traforuri în cornişe sau balustrade şi nici căpiţele din scînduri traforate, arhitectura valorificîndu-se prin contraste de umbră şi lumină, fără artificii de decor. Argeşul fiind tot un ţinut apropiat al Oltului a urmat această semeţie, această sobrietate.