Imi place tot ceea ce am citit pana acum. Felicitari ! Sunt de aceeasi parere cu taio: ne indobitocim din ce in ce mai mult in haosul care s-a instalat si-n izolarea in care am ajuns sa traim. Este vital sa recunoastem lucrurile cu adevarat frumoase !
Îmi propun să promovez arhitectura tradiţională, să arăt că se pot găsi rezolvări contemporane acceptabile sau, poate, chiar mai mult de atât. Dacă vă interesează acest subiect, mă bucur.
Întrebările şi comentariile legate de arhitectura tradiţională sau referitoare la problemele legate de ce fel de casă să vă construiţi le puteţi scrie pe blog sau la adresa mea de mail liliana.chiaburu@gmail.com sau la telefon 0753/02.96.02 si 0720/00.62.63.
Sunt născută în 1961, am absolvit Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" în 1986.
Între 1989-1993 am lucrat în colectivul de arhitectură condus de arh. Şerban Niţulescu la Procema S.A.. Arhitectură tradiţională am început să lucrez din 1992 împreuna cu arh. Nicolae Goga (1914 - 1995) şi cu arh. Anghel Marcu (191? - 1998) la Casa memorială arh. Constantin Joja (1908 - 1991), colegul şi prietenul de-o viaţă al arh. Nicolae Goga.
Tuturor acestora le rămân profund recunoscătoare.
Ca să va intoarceţi de la un anumit subiect la Pagina principală, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.
Daca aţi ajuns la finalul paginii principale, veţi găsi link-ul Postări mai vechi. Dacă vreţi să le vizionaţi, daţi clic.
În general, postările conţin exclusiv imagini. În schimb, în unele comentarii din subsolul postărilor se găsesc completări utile, motiv pentru care vă îndemn să le citiţi.
Pentru mine asta înseamnă arhitectura tradiţională românească - libertate.
Arhitectura tradiţională te ajută să te regăseşti pe tine însuţi, te odihneşte, te bucură. Este o constatare nu doar a mea, ci şi a multora dintre cei care au avut ocazia să întâlnească un astfel de spaţiu.
Într-o casă tradiţională nu mai eşti atât de vulnerabil la presiunea de a fi în rând cu lumea, nu te mai simţi obligat să te încadrezi în ritmul contemporaneităţii, ieşi întrucâtva din vârtejul în care suntem prinşi cu toţii.
Într-un astfel de ambient nu mai eşti presat de dorinţa inconştientă de a înnoi lucrurile de care eşti înconjurat, de a căuta permanent ceva mai bun, mai confortabil, mai modern. Eşti mulţumit cu ce ai. Pentru că asta ai primit.
doamne ce placere sa vezi lucruri minunate,ca de scandalurile de la televizor sint satul,noroc cu voi oameni buni,alfel ne indobitocim.
RăspundeţiŞtergereun blog excelent... felicitari!
RăspundeţiŞtergereImi place tot ceea ce am citit pana acum. Felicitari !
RăspundeţiŞtergereSunt de aceeasi parere cu taio: ne indobitocim din ce in ce mai mult in haosul care s-a instalat si-n izolarea in care am ajuns sa traim. Este vital sa recunoastem lucrurile cu adevarat frumoase !