_____________________________________________________________________
Această fișă documentară se va actualiza pe parcursul timpului cu noi informații.
Data ultimei actualizări: 15 decembrie 2021
.
.
.
.
.
15 decembrie 2021
14 decembrie 2021
ARH. OCTAV DOICESCU / „Expoziția Basarabiei” /„Expoziția Dezrobirii”, Chișinău, 1942, partea I-a (fișă documentară OD)
Octav Doicescu, ocupând de la 1 noiembrie 1941 funcția de director al Direcției de Arhitectură din Ministerul Lucrărilor Publice (1.), întocmește în cursul anului 1942 mai multe proiecte pentru Chișinău împreună cu arh. Dumitru Ghiulamila (2.).
La 31 octombrie 1942, la un an după ce Basarabia s-a reîntors la România, Regele Mihai taie panglica Expoziției Dezrobirii Basarabiei organizată în Parcul Ștefan cel Mare din centrul Chișinăului, iar a doua zi, pe 1 noiembrie 1942, inaugurează Turnul Dezrobirii Basarabiei de la Ghidigeni, ambele proiecte fiind realizate de către Octav Doicescu.
Expoziția Dezrobirii Basarabiei a fost concepută după modelul expozițiilor Luna Bucureștilor de care Octav Doicescu se ocupase în 1935 și 1936: o zonă cu pavilioane ale activităților cele mai semnificative și o zonă dedicată arhitecturii tradiționale – în 1936 cu această ocazie ia naștere Muzeul Satului din București.
Astfel că în spațiul destul de restrâns de care dispunea întreaga expoziția în Parcul Ștefan cel Mare, se organizează și un mic muzeul al satului în aer liber, prima încercare de acest fel din Basarabia (3.).
Sunt aduse 2 case țărănești, una din Purcari, județul Cetatea Albă, și alta din Ignăței, județul Orhei, „case autentice cu interioare autentice și locuite de săteni băștinași”. Alături a fost montată biserica veche din satul Cornova, Orhei, „care număra trei secole” și o moară de vânt din Purcari, „caracteristică plaiurilor basarabene” (3.)
De restul expoziției care cuprindea mai multe pavilioane, ne vom ocupa într-o postare viitoare.
1. „Expoziția Basarabiei” („Expoziția Dezrobirii”) din Parcul Ștefan cel Mare din Chișinău, 1942 - plan semnat de arh. Octav Doicescu în partea dreapta sus
2. arh. Octav Doicescu - „Expoziția Basarabiei” /„Expoziția Dezrobirii” din Parcul Ștefan cel Mare din Chișinău, 1942. Cercul roșu indică situarea zonei muzeului satului în cadrul expoziției
/
3. Regele Mihai inaugurând „Expoziția Dezrobirii” din Parcul Ștefan cel Mare din Chișinău, 31 octombrie 1942
4. Biserica veche din satul Cornova, Orhei / „Expoziția Dezrobirii”
5. Biserica veche din satul Cornova, Orhei / „Expoziția Dezrobirii”
6. Moară de vânt din Purcari, Cetatea Albă / „Expoziția Dezrobirii”
7. Două case țărănești, una din Purcari, județul Cetatea Albă, și alta din Ignăței, județul Orhei / „Expoziția Dezrobirii”
8. Interior de casă din Ignăţei, judeţul Orhei expusă în „Expoziția Dezrobirii”
10. Mihail Ursu, „ Particularitățile creării muzeului satului în Republica Moldova”
Note :
(1.) Monitorul Oficial din 4 februarie 1942: „Prin decizia d-lui Constantin D. Bușilă, ministru secretar de Star la Departamentul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, Nt. 143/3.692 din 24 ianuarie 1942, d-l arhitect Doicescu Octav se deleagă cu conducerea Direcției de arhitectură și Urbanism din Direcțiunea generală a construcțiilor publice, cu începere de la ! Noiembrie 1941, dată de la care a funcționat de fapt în această calitate, până la perfectarea decretului de numirea de drept a d-sale în postul arătat.”
(2.) Andrei Vatamaniuc, Aștepându-l pe ... Doicescu pe site-ul Miez, laborator de arhitectură
(3.) Mihai Ursu, Particularitățile creării muzeului satului în Republica Moldova în revista Akademos, nr.1-2 (9), februarie 2008, pag. 97-103.
Informații generale despre subiect:
- Andrei Vatamaniuc, Aștepându-l pe ... Doicescu pe site-ul Miez, laborator de arhitectură
- Mihai Ursu, Particularitățile creării muzeului satului în Republica Moldova în revista Akademos, nr.1-2 (9), februarie 2008, pag. 97-103.
- Yuri Shvets, Expoziţia Eliberării” la Chişinău, 1942 (în lb. rusă), pe site-ul Old Chișinău
Sursa imaginilor:
1 - Carmen Popescu, Spațiul modernității românești 1906-1947, București, 2010, pag. 180
2 - Yuri Shvets, Expoziţia Eliberării” la Chişinău, 1942, imagine pe care am editat-o
4, 5 - Yuri Shvets, Expoziţia Eliberării” la Chişinău, 1942
7 - Moldovenii și Yuri Shvets, Expoziţia Eliberării” la Chişinău, 1942
8, 9 - carte poștală din Colecția Liliana Chiaburu
10 - Mihai Ursu, Particularitățile creării muzeului satului în Republica Moldova în revista Akademos, nr.1-2 (9), februarie 2008, pag. 97-103
_____________________________________________________________________
Această fișă documentară se va actualiza pe parcursul timpului cu noi informații.
Data ultimei actualizări: 15 decembrie 2021
10 decembrie 2021
ARH. OCTAV DOICESCU / Amenajarea insulei Mănăstirii Snagov, 1933-1934 (fișă documentară OD)
Începem seria proiectelor de la Snagov ale lui Octav Doicescu cu amenajarea insulei Snagov.
În 1929 Snagovul trece în administrația Primăriei Capitalei, primarul Dem. I. Dobrescu (febr. 1929 – ian. 1934) începând imediat asanarea lacului și lucrările de amenajare a zonei.
În 1930 se organizează un concurs pentru transformarea împrejurimilor Lacului Snagovului într-o stațiune de odihnă. De toate proiectele s-a ocupat între 1929 – 1934 arh. Octav Doicescu.
În cadrul concursului s-a abordat și insula Mănăstirii Snagov care la acea dată nu avea viețuitori. S-a prevăzut un ponton generos pentru turiștii doritori să viziteze monumentul de arhitectură, niște trepte largi de acces spre insulă, s-a amenajat parcul din jurul bisericii.
Primarul Dem. I. Dobrescu a rămas legat de această lucrare și prin dania pe care familia sa a făcut-o mânăstirii – o candelă și două sfeșnice de argint care stau și acum pe Masa Sfântului Altar – după spusele actualului stareț, Varahiil Bănățeanu.
Cu ocazia creșterii interesului pentru zona Snagovului și la inițiativa primarului Dem. I. Dobrescu, în 1933 în incinta mânăstirii au loc săpături arheologice conduse de Dinu Rosetti, în 1936 se încep câteva lucrări de reparație coordonate de Ion Ghika Budești, iar în 1941 se trece la reconstrucția celor patru turle ale bisericii, după proiectul lui Ștefan Balș.
1. Imaginea accesului dinspre ponton după restaurarea turlelor care s-a terminat în 1947
2. Insula Snagov înainte de amenajări, anii 1916-1919
3. Insula Mânăstirii Snagov înainte de amenajări, în jurul anului 1929
4. Insula Mânăstirii Snagov înainte de amenajări, în jurul anului 1929
5. Insula Mânăstirii Snagov înainte de amenajări, în jurul anului 1929
6. Insula Mânăstirii Snagov înainte de amenajări, în jurul anului 1929
7. Insula Mânăstirii Snagov - imaginea dinspre ponton, din perioada 1936-1939 când biserica suportă unele lucrări de reparații, dar nu și refacerea celor 3 turle lipsă care se vor restaura începând cu 1941.
8. Insula Mânăstirii Snagov - imaginea dinspre ponton, în jurul anului 1941 în timpul lucrărilor de refacere a turlelor
9. Imaginea accesului dinspre ponton după restaurarea turlelor care s-a terminat în 1947
10. Imaginea accesului dinspre ponton după restaurarea turlelor care s-a terminat în 1947
11. Câteva repere istorice ale Mânăstirii Snagov, 1933
12. Anunțul pentru concurs, ziarul ADEVĂRUL, 28 aprilie 1930
13. Fragmente din tema de concurs - revista URBANISMUL, nr. 11-12, 1932
14. Descoperirile arheologice făcute în cursul anului 1933 pe Insula Snagov - ziarul ADEVĂRUL, 11 decembrie 1933
1, 3 – 6, 9, 10 - fotografii din colecția Liliana Chiaburu
2 - revista URBANISMUL 1932, nr. 11-12
7 - http://www.htspweb.co.uk/.../vlad/vladhist/vladhist.htm
8 - site-ul Ștefan Balș
11 - revista ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNĂ, 17 iulie 1929
12 - ziarul ADEVĂRUL, 28 aprilie 1930
13 - revista URBANISMUL, nr. 11-12, 1932
14 - ziarul ADEVĂRUL, 11 decembrie 1933
_____________________________________________________________________
Această fișă documentară se va actualiza pe parcursul timpului cu noi informații.
Data ultimei actualizări: 10 decembrie 2021
29 noiembrie 2021
Interviu cu Constantin Brâncuşi realizat de Apriliana Medianu pentru ziarul Curentul, 6 octombrie 1930
E în București.
A venit să
aranjeze vreo expoziție? A adus cu el ceva din operele lui? Nu. A venit pentru
nepoții lui, ajunși pe băncile universitare. După ce îi va ști cu un rost – se
reîntoarce la Paris.
Brâncuși e o mână de om însuflețit. Două fărâme de soare strălucesc în
privirile lui de român cu cugetul limpede și drept. A început să încărunțească.
Mai
rămâneți mult prin țară?
Să văd
copilul ăsta înscris la facultate și plec. Ce să mai fac pe aici?
Dacă nu
ați fost niciodată pe la Brebu – duceți-vă acum. Preotul de acolo a colecționat
niște pietre interesante.
Le știu. Am
fost. Sunt modelate de apă.
Cum și
când v-ați gândit să începeți sculptură?
Nu a fost o
idee. A fost o necesitate de a mă elibera de mine însumi.
Ce
material modelați cu plăcere?
Trebuie să te
faci prieten cu materia, să o faci să vorbească în sensul binelui și al
frumosului.
A fost o
noutate sculptura dumneavoastră. Ați avut multe dificultăți la început?
Dificultățile
nu se sfârșesc niciodată.
Cum ați
ajuns la formula aceasta a artei? Ce maeștri v-au călăuzit în începuturi?
Nici unul.
Toate au pornit din mine. M-am pomenit făcând sculptură. Arta e o taină – o
credință, nu e o formulă. Când se face după o teorie e falsă. Trebuie să ne
distrugem pe noi, să ne degajăm de toată impertinența omenească. Numai astfel
izbutim să descoperim frumosul.
Care a
fost prima dv. operă?
Un monument
lui Petre Stănescu, la Buzău. O comandă obișnuită, ca orice comandă. Dar era
prima mea ciocnire cu responsabilitatea.
Monumentul
trebuia să reprezinte o femeie plângând. Cum era să fac o femeie goală într-un
cimitir… Am făcut atunci din materia ce mi se pusese la dispoziție o rugăciune.
O
interpretare modernă…
Arta nu e
nici modernă, nici veche, e artă. Numai că timpul perfecționează spiritul
omenesc – și spiritul cere el însuși aceasta. Aud azi vorbindu-se despre tot
felul de curente în artă. E un fel de balamuc universal. Arta nu s-a dezvoltat
decât în epocile mari religioase. Când sentimentul religios scade urmează o
decadență. Tot ce se creează prin filozofie și religie e bucurie, lumină,
libertate. Tot ce este pornit în alt sens e lucru pierdut.
Folclorul
slujește la ceva?
E singurul
care e artă, se face prin el însuși. Toate artele superioare trec pe acolo.
Dacă ați
încerca să reveniți în țară definitiv?
Dacă… nu pot
să mă întorc. Cine îmi dă mie să mănânc aici? Eu nu pot să mă bat, să dau pe alții
la o parte, pentru ca să obțin o lucrare.
Parisul e
o cetate universală…
Nu. E târziu
acum să mă mai strămut în țara mea. Nu mai am timp să mă afirm.
Americanii
pun mare preț pe operele dv.?
Da… prima mea
expoziție am făcut-o în Statele Unite la muzeul modern, oficial. Am fost
invitat de americanii care veniseră la Paris. Era prin 1912-1913 – o expoziție
modernă retrospectivă. Au avut succes lucrările mele.
Dar după
război s-a vorbit și de un proces ce ați avut cu autoritățile americane.
Oh, ce s-a mai
spus atunci! Că am fost chiar și arestat, și lucrările confiscate.
Se știe că în
America arta intră liberă. Trimisesem câteva lucrări ce fuseseră cumpărate. Cei
de la vamă au găsit că ele nu seamănă a obiecte de artă și că vreau să introduc
clandestin bronz brut. Mi-au impus și o amendă de 50 la sută din valoarea
statuilor puse pe cântar. A fost un proces mare care a durat 2 ani. Toți
artiștii mari și criticii de artă din America au fost chemați să-și dea avizul
dacă e artă, sau nu e artă?
Rezultatul?
Au modificat
articolele din lege pentru ca lucrările mele să intre în libertate. Arta mi-a
fost recunoscută astfel oficial.
Ce de legende mi-au ieșit atunci! Când am venit în Gorj – cei de la Peștișani
se uitau la mine foarte curios (Brâncuși s-a născut în județul Gorj, satul
Peștișani).
Tata era cel
mai avut, și era om umblat. Fusese pe la Craiova – ajunsese până la București.
În sat casele aveau pe atunci un ochi mic de geam și acela acoperit cu hârtie.
Cum s-a întors din călătoriile lui prin orașe a introdus o inovație: a pus de
s-au mărit ferestrele – făcându-le să se deschidă. După el au făcut și
ceilalți. Azi toate casele sunt frumoase – și cu ferestre mari, la Peștișani.
Pictură nu
ați încercat? Culoarea nu v-a atras? Numai forma?
Ba da, am
multe proiecte de fresce schițate. Dar pentru tot ce mai simt că trebuie să dau
în sculptură, mi-ar mai trebui, ca lui Briareu, încă o sută de brațe să pot
sfârși.
. . .
Ori cât de
profan ai fi în ale artei, privind operele maestrului Brâncuși, încerci
întotdeauna emoția misterioasă a infinitului. Cine nu a încercat senzația aceasta în fața „Pasării Măiestre“ – „Pasării în spațiu“ – „Coloanei care se
desfășoară în infinit“… Toate, Brâncuși le vede în proporții mari – ireale
aproape. Explicând aceasta, brațele lui de muncitor artist schițează un gest
larg – privirile ridicate fixează intens și perseverent un punct în spațiu. El
vede pasărea măiastră visată, coloana, care se ridică, se ridică.
Această
coloană – pe o bază de cel puțin 50 de metri s-ar ridica frumos într-una din piețele Bucureştilor – atât de sărac în statui.
Maestrului
Brâncuși nu-i place reclama. Au vrut scriitorii să-i consacre volume. A
refuzat. Unul din bunii lui prieteni și admiratori, Paul Morand, l-a omagiat
cândva superlativ. Întâmplarea face ca scriitorul și sculptorul să se
întâlnească la București astăzi.
„Am refuzat să
mi se scrie volume. Orice ieșire pe arenă o consider ca un sfârșit. Și eu mai am
multe de spus.
O doză de
optimism confuz și contagios emană din vorba sa.
Se spune
că în sângele românesc se amestecă o mulțime de influențe: latine, slave,
bizantine – fapt dovedit în producțiile artei țărănești.
„Cel latin
însă predomină. E și firesc să fie așa. Legionarii romani erau cei mai tari, ei
erau doar învingători – și sunt încă. Moștenirea lor nu s-a putut pierde.“
„Am vizitat
Spania, Italia. Ne asemănăm extraordinar. Dintre latini, numai francezii sunt
puțin mai deosebiți și dacă ceilalți s-au dezvoltat mai curând decât noi și au
o civilizație și artă mai veche – nu suntem vinovați. Toate se petrec astfel în
natură. Într-un copac unele fructe se coc mai curând, altele mai târziu – toate
au însă același gust delicios.”
„În arborele
latin – noi am fost fructul care s-a copt mai târziu.“
„Aci, la
hotarul celor două lumi (Occident și Orient) unde suntem așezați – avem un
destin mare.“
„De la Slavi
n-am prea moștenit multe. În vorbire ne-a rămas acel «î» atât de urât în
pronunțare, iar culorile lor sunt tari, violente. Uite la covoarele dinspre
vecinii noștri ruși – la desenele lor.“
Maestrul
Brâncuși a văzut multe și știe multe. Vorba îi e domoală – cu ascensiuni line
de entuziasm – cu sonorități catifelate. Ne despărțim ca după o lungă
confesiune.
sursa:
interviul a fost publicat pe site-ul Cotidianul în 13 aprilie 2017
fotografia a fost preluată de pe Blogul Ben Todica
23 noiembrie 2021
arh. Octav Doicescu / Secțiunea României la Trienala de la Milano 1940 (VII Triennale di Milano)
Trienala de la Milano din 1940 (VII Triennale di Milano) a avut tema „Ordin - Tradiție” și s-a desfășurat la Palazzo dell'Arte între 6 aprilie 1940 și 9 iunie 1940, dată la care a fost suspendată din cauză că Italia a intrat în cel de-al II-lea Război Mondial.
La inaugurarea Secțiunii României au participat Vittorio Emanuele III di Savoia, Regele Italiei, Raoul Bossy, ambasadorul României în Italia, prof. Alexandru Busuioceanu, comisarul guvernului pentru secțiunea românească, arh. Octav Doicescu, sculptorul Mac Constantinescu, Apriliana Medianu, senatorul Giuseppe Bianchini, președintele Trienalei, Giuseppe Bottai, ministrul educatiei nationale, senatorul Gian Giacomo Gallarati Scotti, primarul orașului Milano, scriitorul Raffaele Calzini, vicepreședintele Trienalei.
ÎN DREAPTA
Deasupra vitrinelor: o perdea mare (10 x 4,50 metri), brodată de Nora Steriadi, inspirată din frescele vechilor biserici românești. Această țesătură îi aparține Martei Bibescu. Dedesubt: acuarele de Dudu Alexandrescu reproduc costume românești din diverse regiuni. În vitrină: legături de cărți realizate de Ella Cancicov. Pe socluri: sculpturi de Ion Jalea și Cornel Medrea.
ÎN STÂNGA
Sala de mese în stil românesc, proiectată de Arh. Octav Doicescu și realizată de firma Tricorache din București.
Mobilierul, inspirat din barocul românesc al secolului al XVII-lea, este realizat din lemn de tei. Tapițeria scaunelor și îmbrăcămintea peretelui este din piele de oaie. Vitrina cu ceramica in stil rustic realizata de firma "Troița" din București. Deasupra bufetului: perdea cu broderie modernă de Nora Steriadi și sculptură de Irina Codreanu. Sub masa: covor în stil rustic, realizat în atelierele conduse de Aretia Tatarescu. Pe masă: vaza din aramă forjată a lui Mac Constantinescu, țesături brodate cu fir metalic, inspirate din modele rustice, realizate în atelierele «Uniunii industriilor menajere din România». Între prima și a doua încăpere din stânga se află o sculptură a Celinei Emilian
ÎN DREAPTA
Opt vitrine prezintă seria de broderii inspirate din arta națională. Sunt expuse costume, diverse obiecte de îmbrăcăminte, acopereminte de masă și de pat etc., realizate în atelierele „Uniunii Industriilor Gospodărești din România” și ale „Consiliului Superior al Industriei Gospodărești Române”, precum și în cele conduse de Aretia Tătărescu. Două vitrine prezintă costume moderne și broderii inspirate din arta națională, creații Viorica Steopoe; alte broderii, de Nora Steriadi. Decorul din stuc din jurul vitrinelor magazinelor este de Mac Constantinescu.
ÎN FUNDAL
Deasupra vitrinei: o perdea mare (10 x 4,50 metri), brodată de Nora Steriadi, inspirată din frescele vechilor biserici românești. Această tapiserie îi aparține Martei Bibescu. Tot deasupra vitrinei, acuarele de Dudu Alexandrescu reproduc costume românești din diverse regiuni. În vitrină: legături de cărți de Ella Cancicov. Pe socluri se află câteva sculpturi de Ion Jalea și C. Medrea. În fața vitrinelor, cinci panouri de cristal prezintă diverse exemplare de „marame” (un voal de mătase rustic brodat care servește drept drept accesoriu pentru cap), munca atelierelor conduse de Aretia Tătărescu și a celor ale «Uniunii Industriilor Gospodărești din România» Covoarele care acoperă podeaua sălii au fost realizate în atelierele conduse de Aretia Tătărescu.
ÎN MIJLOC
În centru, un panou de «abà» - (țesătură de lână albă rustică) brodat cu lână, desen și execuție de Ștefan Constantinescu. În dreapta și stânga panoului «abà», două tablouri de Theodor Pallady și Vasile Popescu. Pe socluri: sculpturi de Mac Constantinescu, Milița Petrașcu și Irina Codreanu. În vitrine, farfurii și vaze din cupru forjat ale lui Mac Constantinescu, sculpturi în granit de Milița Petrașcu, figurine și statuete de Irina Codreanu, Constantin Baraschi, Celina Emilian, Borgo-Prund, Serova-Medrea ș.a. Mobilierul, proiectat de Arh. Octav Doicescu, au fost realizat de firma Tricorache din București. Perdeaua din «borangic» (țesătură de mătase rustică) a fost realizată de firma Vulpescu din București.
ÎN DREAPTA
Sus, o perdea mare (10 x 4,50 metri), brodată de Nora Steriadi, inspirată din frescele vechilor biserici românesti. Această țesătură îi aparține Martei Bibescu. Jos, covor rustic românesc, aparținând Muzeului Național de Artă al Bucureștiului.
Natură moartă de Theodor Pallady
Natură moartă de Vasile Popescu
ÎN STÂNGA
Opt vitrine prezintă seria de broderii inspirate din arta națională. Sunt expuse costume, diverse obiecte de îmbrăcăminte, acopereminte de masă și de pat etc., realizate în atelierele „Uniunii Industriilor Gospodărești din România” și ale „Consiliului Superior al Industriei Gospodărești Române”, precum și în cele conduse de Aretia Tătărescu. Două vitrine prezintă costume moderne și broderii inspirate din arta națională, creații Viorica Steopoe; alte broderii, de Nora Steriadi. Decorul din stuc din jurul vitrinelor magazinelor este de Mac Constantinescu.
Opt vitrine prezintă seria de broderii inspirate din arta națională. Sunt expuse costume, diverse obiecte de îmbrăcăminte, acopereminte de masă și de pat etc., realizate în atelierele „Uniunii Industriilor Gospodărești din România” și ale „Consiliului Superior al Industriei Gospodărești Române”, precum și în cele conduse de Aretia Tătărescu. Două vitrine prezintă costume moderne și broderii inspirate din arta națională, creații Viorica Steopoe; alte broderii, de Nora Steriadi. Decorul din stuc din jurul vitrinelor magazinelor este de Mac Constantinescu.
ÎN DREAPTA
Deasupra vitrinelor: o perdea mare (10 x 4,50 metri), brodată de Nora Steriadi, inspirată din frescele vechilor biserici românești. Această țesătură îi aparține Martei Bibescu. Dedesubt: acuarele de Dudu Alexandrescu reproduc costume românești din diverse regiuni. În vitrină: legături de cărți realizate de Ella Cancicov. Pe socluri: sculpturi de Ion Jalea și Cornel Medrea.
ÎN STÂNGA
Deasupra vitrinelor: o perdea mare (10 x 4,50 metri), brodată de Nora Steriadi, inspirată din frescele vechilor biserici românești. Această țesătură îi aparține Martei Bibescu. Dedesubt: acuarele de Dudu Alexandrescu reproduc costume românești din diverse regiuni. În vitrină: legături de cărți realizate de Ella Cancicov. Pe socluri: sculpturi de Ion Jalea și Cornel Medrea. Mobilierul, proiectat de Arh. Octav Doicescu, inspirat din barocul românesc al secolului al XVII-lea, este realizat din lemn de tei de firma Tricorache din București.
Vitrină cu legături de cărți realizate de Ella Cancicov. Deasupra vitrinei, trei acuarele de Dudu Alexandrescu cu reproduceri ale costumelor regionale românești. Pe laterale, sculpturi de Ion Jalea și Cornel Medrea. Mobilierul, proiectat de Arh. Octav Doicescu, inspirat din barocul românesc al secolului al XVII-lea, este realizat din lemn de tei de firma Tricorache din București.
Pe peretele din spate, bustul Regelui Carol al II-lea, de M. Onofrei. Nișa și decorul întregului perete sunt de Mac Constantinescu.
Sculptură din bronz „Adam și Eva” de Celina Emilian
Inaugurarea Secțiunii României relatată în presa românească a anului 1940
Inaugurarea Secțiunii României la care a participat Vittorio Emanuele III di Savoia, Regele Italiei
Inaugurarea Secțiunii României la care a participat Vittorio Emanuele III di Savoia, Regele Italiei
. . .
Mai jos sunt pagini reproduse din volumul VII Triennale di Milano - Guida.
Coperta volumului „VII Triennale di Milano - Guida”
Pagină dedicată Secțiunii României
Pagină dedicată Secțiunii României
Pagină dedicată Secțiunii României
Planul secțiunilor expoziției din cadrul Palazzo dell'Arte, parter (expoziția se întindea pe 3 niveluri)
Planul general al expoziției
Pagina 5
Pagina 7
Pagina 9
. . .
Afiș VII TRIENNALE DI MILANO, autor: Enrico Ciuti
Afiș VII TRIENNALE DI MILANO, autor: Enrico Ciuti
Afiș VII TRIENNALE DI MILANO, autor: Enrico Ciuti
Copertă broșurii VII TRIENNALE DI MILANO, autor: Enrico Ciuti
Autorul fotografiilor: Foto Crimella (seconda metà sec. XIX- secolo XX) fotografo principale
Sursa fotografiilor: Triennale Milano
Alte surse: Triennale di Milano
Volumul din care s-au scanat paginile de text: VII Triennale di Milano - Guida (fără an, fără editură). Pe pagina sa de gardă este scris:
ENTE PER LE ESPOSIZIONI TRIENNALI INTERNAZIONALI DELLE ARTI
DECORATIVE E INDUSTRIALI MODERNE E DELL'ARCHITETTURA MODERNA
istituito e regolato dalle Leggi 21 dicembre 1931 X n. 1780 e 5 gennaio 1939 XVII n. 387, alle dipendenze della Presidenza del Consiglio e dei Ministeri per l'Educazione Nazionale, per le Corporazioni e per la Cultura Popolare
istituito e regolato dalle Leggi 21 dicembre 1931 X n. 1780 e 5 gennaio 1939 XVII n. 387, alle dipendenze della Presidenza del Consiglio e dei Ministeri per l'Educazione Nazionale, per le Corporazioni e per la Cultura Popolare
_____________________________________________________________________
Această fișă documentară se va actualiza pe parcursul timpului cu noi informații.
Data ultimei actualizări: 25 noiembrie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)