.
.

1 aprilie 2010

Arh. Anghel Marcu - "Calvarul Aiudului", Râpa robilor (Aiud) - proiect finalizat în 1993

.
Monumentul Calvarul Aiudului în 1995
.


.
foto: sursa & sursa & sursa 




PLIANTUL "CALVARULUI DE LA AIUD"
alcatuit de arh. Anghel Marcu si arh. Nicolae Goga
(pentru o mai bună vizualizare, daţi clic pe fiecare imagine)





Tot despre Monumentul Calvarul Aiudului cititi si in alta postare de pe acest blog :
http://atelieruldearhitectura.blogspot.ro/2011/04/1993.html

.
.
.

7 comentarii:

  1. Autorul monumentului este arh. Anghel Marcu (+1998), iar colaboratorii arh. Nicolae Goga (+1995) si arh. Liliana Chiaburu.

    Pentru acest proiect arh. Anghel Marcu a fost premiat de catre Uniunea Arhitectilor din Romania.

    RăspundețiȘtergere
  2. In prima fotografie se vad bine scarile ce duc la intrarea in monument ,scari care pun in valoare volumul vertical. Este o viziune inedita , ca si a treia poza extrem de interesanta prin unghiul de vedere ,si ce bine vezi si gandesti cateodata un element de arhitectura , in alb si negru . sunt ritmuri noi ce apar, mi se pare ,in fotografiile astea . A. Doicesu

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, dl.arh. Anghel Marcu era un mare artist. Fusese ucenicul lui Gheorghe Anghel. Nu desena nimic ca sa nu-si strice viziunea. Facuse, in schimb, macheta crucilor din polistiren in diferite variante de rezolvarea a crucii orizontale si tot plimba macheta in diferite pozitii fata de rapa. Asezarea monumentului perpendicular pe curbele de nivel a fost o solutie gasita spre final de dl. arh. Marcu si de dl. arh. Goga, dupa si-au dat seama ca asezarea crucilor la marginea de sus a Rapei nu oferea monumentalitatea dorita. Cum este pozitionat acum monumentul se vede foarte bine din tren si semnalizeaza locul.

    In vremea cand a fost realizat proiectul, Rapa Robilor era teren liber, fiind de fapt locul unde fusesera ingropati fara cruce sutele de detinuti morti in inchisoarea de la Aiud. Intentia Asociatiei Fostilor Detinuti Politici era ca acolo sa amenajeze un parc memorial dedicat lor.

    Din pacate, cu timpul, cimitirul orasului s-a extins foarte mult ingloband practic monumentul. Nu gasesc deocamdata in documentele mele schita parcului memorial care se preconiza. Sper, insa, sa dau de ea si voi face un UP DATE.

    Si va trebui sa gasesc si un montaj foto facut de dl. arh. Marcu cu monumentul vazut de jos in sus. Scarile, intr-adevar, erau un element de forta. Si in plus fata de situatia de acum monumentul avea liber in stanga si in dreapta cate 100 de metri cel putin. Respira.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pliantul alcatuit de arh. Anghel Marcu si arh. Nicolae Goga:

    La Aiud, loc de întemniţare şi de exterminare, comuniştii au îngropat o bună parte din elita rezistenţei româneşti împotriva comunismului. Cimitirul poartă numele de „Râpa robilor” sau „Dealul robilor”. Îngropările se făceau numai noaptea pe întuneric, fără nici o lumină şi nici unuia nu i se punea o cruce la cap.

    Arh. Anghel Marcu: „UN TEMPLU AL DURERII – Perechi de cruci, oameni martirizaţi, fraţi prin moarte, nu prin naştere, cruci gemene din tradiţia românească, înalte de 6 metri, poartă pe umeri crucea grea a destinului.”

    RăspundețiȘtergere
  5. update stare de fapt:
    http://www.lacasuriortodoxe.over-blog.com/article-25911201.html
    asta e devenit monumentul: o "manastire" ortodoxa. ignorand aspectele istorico-politice si religiose, care nu-si au locul aici, nu cred ca era cazul. acum nu mai respira nici in exterior, nici in interior. pacat!

    RăspundețiȘtergere
  6. EXTRAORDINAR! Asta a fost primul cuvant care mi-a venit in minte cand am vazut fotografile.

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte frumoase proportii si foarte elocvent exemplu in contextul regasirii formulei contemporane arhitecturale romanesti.

    cei ce ne modeleaza acum orasele si fac, de fapt, portretul cultural al unei natiuni pt a fi vazut de altii, asa cum este el - pastisa, falsa impresie a formei armonioase - acei oameni care stampileaza, autorizeaza si in sfarsit "creaza", ar trebui sa reflecte la aceste interventii ale bunului simt autohton in arhitectura, care s-au pierdut din pacate undeva pe drum, dupa 90. libertatea prost inteleasa de intreaga societate a dezbinat si a deculturalizat oameni gasiti acum fara capatai, fara maduva.

    intr-un fel comic, multi arhitecti de acum gasesc cele mai facile traduceri ale arhitecturii populare romanesti si modul in care incearca sa convinga despre profunzime si filosofie arhaica regasita, actualizata, nu face decat sa ii transforme in niste cocalari prolifici care impart luxul suburbiilor noroioase, sub trista impresie a faptului ca ei, demult, au terminat totusi o facultate a intelectului, a bunului simt. asta au invatat ei, majoritatea creatorilor de acuma: au invatat sa fie smecheri si sa uziteze cuvinte mai mari ca ei in formule la fel de mici ca ei.

    scuze pentru aceasta abureala negativista, dar nu cred ca am iesit din tema :P

    RăspundețiȘtergere