.
.

9 octombrie 2009

Două case orăşeneşti din secolul al XVII-lea














Cladirea Muzeului de etnografie şi artă populară din Câmpulung Muscel construita în anul 1735 şi restaurată în anul 1928 de arhitectul D.I. Berechet
Casa Memorială Anton Pann din Râmnicu Vâlcea construită la mijlocul secolului al XVIII-lea
imagine din anul 1954 preluata de pe Old Postcards.ro
..
În anii '80 odată cu modernizarea şi reamenajarea teritorială Casa Memorială Anton Pann a fost translată de pe amplasamentul iniţial la o distanţa de 37 de metri.
imagine realizată de diac. Cornel Coman


Ca să nu incarc prea mult postările, dacă mai sunt lucruri de spus legate de imagini, o s-o fac în comentarii.

14 comentarii:

  1. Mi-ar placea sa am o casa in stilul muzeului din Campulung Muscel.
    Casa lui Anton Pann este induiosator de frumoasa. Bine ca a fost doar translata si nu culcata la pamant. Cand ma uit la blocul de langa ea mi se strepezesc privirile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie imi place mult muzeul din Campulung. Mai ales ca are un volum compus ceea ce il face foarte primitor. Ce este de remarcat la aceasta casa e ca se vede evident ca parterul, chiar si impodobit cu arcade (din motive constructive), are inaltime foarte mica, a fost conceput doar pentru spatiile anexe, asa ca in toata arhitectura romaneasca veche. Partea importanta a casei, partea curata, frumoasa, este intotdeauna la etaj.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iar despre casa Anton Pann, rau ii face nu numai blocul din spate ci si hăul necontolat in care a fost pusa. Un pic de stiinta in amenajarea spatiului care o inconjoara i-ar face mult bine. Este nevoie sa fie inconjurata nu de maretie (care nici asa nu este), ci de un spatiu la scara umana, care sa nu distoneze, ci sa intregeasca caldura casei.

    RăspundețiȘtergere
  4. In contrast cu cele afirmate de tine mi-aduc aminte de casa Dosoftei de la Iasi care se afla intr-un parc frumos si primitor.
    Avem edili nepasatori. In afara de schimbarea bordurilor la fiecare mandat nu mai stiu ce sa faca in orasul lor.
    Vad ca intrarea e protejata de un grilaj metalic semn ca unora le place sa ne fure memoria. Mi se pare neinspirata scara de beton turnata in zig-zag de sub care se surpa pamantul si care incepe cu o treapta larga, circulara. Casa, intr-adevar, e calda si doritoare de oaspeti. Cred ca locul arata mai bine vara.
    Mirel

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa este.
    La grilajul despre care spui se dauga "gardul" din partea stanga a scarii si portita de langa el care ar trebui sa inchida scara si care apare in toate pozele de pe net de era cat pe-aci sa cred ca mesterul popular a gresit-o aici. Dar, slava Domnului, in poza din 1954 nu apare!

    RăspundețiȘtergere
  6. Casa Dosoftei nu se află (poate vorbesti la trecut, Mirel?) intr-un parc frumos si primitor, ci este "naufragiata" intre bulevardul Anastasie Panu si liniile de tramvai - aici se vede foarte clar: www.panoramio.com/ photo/20649284.
    Este oarecum avantajata de exotismul ei de cladire din alt ev in contrast cu geometrismul arhitecturii moderne. Si, intradevar, de pe partea cealalta se profileaza interesant cu Palatul Culturii in fundal, deschiderea din fata acestuia, biserica Sf. Nicolae Domnesc si spatiul verde din preajma. Prezenta ei se datoreaza luptei unor oameni care s-au zbatut in comunism pentru pastrarea ei, intrucat era in plan sa se "curete zona". Deja alte elemente au disparut pentru a face loc bulevardului si "parcului frumos" - niste chilii, fundatii si alte chestii istorice. Ca si casa lui Anton Pann, casa Dosoftei, bisericile din Bucuresti si alti martori muti ai istoriei noastre tradeaza conditia lor de tolerati ai epocii comuniste - prin evidenta lor scoatere din context si pastrarea la limita ca niste relicte (conform principiului "mda, e prea celebra si veche sa o demolam, hai sa o pastram, da' darmam totul in jur si facem noi frumos"...eventual trasata, ascunsa meschin dupa blocuri sau pierduta intr-un spatiu de cele mai multe ori inadecvat).
    Totusi, pentru furia si cretinismul cu care s-a actionat asupra oraselor noaste in epoca "de aur" (dar, din ce in ce mai asiduu, si in prezent) putem sa spunem bogdaproste ca inca mai exista...

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Chent

    Multumesc pentru comentariu. Se pare insa ca adresa scrisa de tine nu functioneaza, nu stiu de ce.

    RăspundețiȘtergere
  8. Atunci va trebui sa ma credeti pe cuvant....:P. Glumesc, puteti vedea imaginea la o cautare pe google "casa dosoftei" - imaginea nocturna din randul 4, coloana 4.
    Drept este ca fata de casa Anton Pann cea din Iasi respira intr-un spatiu mult mai generos.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Chent

    Pana la proba contrarie (fotografie), pe care sper sa o postati pe blogul propriu, pastrez afirmatia de mai sus pentru ca... am fost acolo.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Mirel
    Am postat imaginea la urmatoarea adresa: http://lapropriu.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Chent

    Nu mai mentin afirmatia precedenta, m-am uitat pe Google Earth si am vazut ca parcul a fost taiat de o bretea pentru a muta sinele de tramvai. Pacat. E asa cum spuneti, Casa Dosoftei este izolata intre strazi, rupta de contextul istoric si peisagistic. Eu am vazut-o cand parcul o inconjura pe trei laturi.
    Nu prea va puteti mandri in Iasi cu astfel de edili si urbanisti.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Mirel
    Nu prea ne putem mandri in toata Romania cu edili si urbanisti. Mai cunoasteti alt exemplu de oras in afara de Sibiu in care lucrurile sa se petreaca ca in tarile din vest la nivel de urbanism si protectia monumentelor?
    Cat priveste Iasii, situatia e destul de trista. Cea mai mare crima urbanistica este ansamblul Palas, dar...probabil vor urma si altele.

    RăspundețiȘtergere
  13. V-am dscoperit sambata noaptea si pe nerasuflate am "rasfoit" intreaga arhiva .
    Mi-ati incantat sufletul sa vad ca mai exista inca interes in randul arhitectilor pentru identitatea romaneasca !

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc frumos! Imi prind bine feedback-urile... Si ma bucur de cunostinta :).

    RăspundețiȘtergere