.
.
.
.
.

18 mai 2022

OCTAV DOICESCU / A DOUA CĂLĂTORIE ÎN STATELE UNITE, ianuarie - iunie 1939

Aceasta este o fișă de lucru ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări.
Data ultimei actualizări: 18 mai 2022




Octav Doicescu călătorește pentru a doua oară în America la începutul anului 1939 (1) ca să definitiveze lucrările la pavilionul CASA ROMÂNEASCĂ de la expoziția universală New York World’s Fair 1939 . Prima călătorie o întreprinsese la mijlocul anului precedent, împreună cu arhitectul G.M. Cantacuzino, când fiecare și-a prezentat proiectul organizatorilor expoziției.

În această a doua călătorie, Octav Doicescu a fost însoțit de soția sa Suzana (1)  ce apare în singura fotografie cunoscută a lui Constantin Brâncuși de la New York, alături fiind și Maria Tănase (fig. 2). Asupra prieteniei dintre sculptorul Brâncuși și arhitectul Doicescu, ca și despre Casa Românească ridicată la expoziția universală New York World’s Fair 1939 vom reveni într-un alt capitol.

În acei ani călătoria dintre Europa și America se făcea cu transatlanticul între porturile Le Havre și New York. Despre drumul dus nu cunoaștem detalii, există doar o fotografie (fig. 1).  Însă despre întoarcerea în Europa aflăm din ziarul New York Herald Tribune din 8 iulie 1939(2) unde se scria că la bordul transatlanticului Champlain a Liniilor Franceze, care părăsise New York-ul la 1 iulie și urma să sosească în Le Havre pe 9 iulie, se aflau multe personalități între care și ”Octav Doicescu, architect of the Romanian Pavilion at the New York World’s Fair, and Mme. Doicescu”

Octav Doicescu era un fotograf pasionat, ba chiar și filma, ceea ce în anii ’30 era ceva foarte rar.  De la New York ne-au rămas câteva cadre de film cu arhitectura zgârie norilor, în multe prim-planuri apărând Suzana D (fig. 18).

Andrei Doicescu, fiul arhitectului, spunea într-un interviu (3)  :

"Ridica aparatul foto în dreptul ochilor, făcea poze cu nemiluita: lua instantanee familiei şi încadra clădiri, coloane, capiteluri, până îşi atingea limitele rezistenței fizice. Făcea poze mai întâi cu un aparat Leica, apoi, după ce s-a întors de la New York, folosea un Kodak.  Un munte de fotografii, negative şi role de film de 16 mm a rămas de pe urma acestei pasiuni. Dacă nu se făcea arhitect, cred că s-ar fi apucat de cinematografie"”

”Pentru el, contactul cu SUA avusese un efect revoluționar din punct de vedere profesional. De exemplu, în primă fază, antebelică, detesta betonul armat, a şi scris despre asta, dar, odată ajuns la New York, a fost atât de tare vrăjit de zgârie-norii Manhattanului încât optica lui s-a răsturnat definitiv. Imaginea Americii l-a urmărit toată viața, atât în plan profesional, cât şi în plan personal.”

Înainte de a pleca spre Statele Unite, în ianuarie 1939, Octav Doicescu primise mai multe cereri din partea unor americani, probabil bogați, ce văzuseră proiectul și pavilionul CASEI ROMÂNEȘTI ce deja se ridica pe Flushing Meadows, de a le construi în America case în stil românesc (4)

Din cauză că s-a întors în Romania în luna iulie în loc de toamnă, așa cum preconizase (1), nu a apucat să realizeze aceste proiecte. Își plănuise însă să revină în America în septembrie 1939 (4). Una dintre casele pe care urma să o proiecteze ar fi fost pentru celebra actriță de la Hollywood, Miriam Hopkins (5).

Însă, la 1 septembrie 1939 s-a declanșat cel de al II-lea Război Mondial și Octav Doicescu nu a mai revenit în America decât după mulți ani.



fig. 1. Suzana Doicescu și Octav Doicescu la bordul transatlanticului în drum spre Statele Unite, ianuarie 1939 / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu


fig. 2. Suzana Doicescu, Constantin Brâncuși și Maria Tănase la New York, 1939 / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu


fig. 3. Maria Tănase și Suzana Doicescu la New York, 1939 / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu


fig. 4. Octav Doicescu, Suzana Doicescu și penultima din dreapta,posibil Floria Capsali (soția lui Mac Constantinescu), New York, 1939  / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu



fig. 5. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului) 


fig. 6. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului) 


fig. 7. Octav Doicescu și Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 8. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 9. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 10. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 11. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 12. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 13. Mac Constantinescu și Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 14. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 15. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 16. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 17. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)



fig. 18.  Video-ul New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 
Comentariu de Simona Ene:  La minutul 3 a filmat din turnurile Waldorf (cred ca acolo a stat - se vad zgârie norii pe 6th Avenue deja, în dreapta St. Patrick, în stânga Empire Building; și, mai spre sfârșitul filmului, un Wall Street foarte pustiu - probabil într-o zi de week-end...)



fig. 19. Transatlanticul Champlain a Liniilor Franceze cu care Suzana și Octav Doicescu au călătorit la întoarcerea în Europa între 1-9 iulie 1939


fig. 20. Transatlanticul Champlain a Liniilor Franceze cu care Suzana și Octav Doicescu au călătorit de la New York la Le Havre între 1-9 iulie 1939


fig. 21. Transatlanticul Champlain


fig. 22. Transatlanticul Champlain 


fig. 21. Transatlanticul Champlain


fig. 23. Transatlanticul Champlain 


fig. 24. Transatlanticul Champlain




note:

1 - Gazeta Municipală, 29 ianuarie 1939



2 - New York Herald Tribune din 8 iulie 1939. Numele lui Octav Doicescu apare pe coloana din stânga: Octav Doicescu, architect of the Romanian Pavilion at the New York World’s Fair, and Mme. Doicescu”




3 - Părintele cartierului Primăverii, medaliat la New York, interviu cu Andrei Doicescu luat de Ionuţ Stănescu, apărut la 14 februarie 2011 pe siteul EVZ.ro


4 - Gazeta Municipală, 8 ianuarie 1939




5 - Gazeta Municipală, 24 septembrie 1939







sursa imaginilor: 

1, 2, 3, 4 - Arhiva Andrei Doicescu

5-17 - Capturi de ecran din video-ul New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939  publicat pe Canalul YouTube Octav Doicescu

19-24 - Cărți poștale din Colecția Liliana Chiaburu

16 mai 2022

CUTTERUL FLAME AL ING. NICOLAE CARANFIL și o scurtă istorie a canalului de legătură dintre Lacul Siutghiol și Marea Neagră

Aceasta este o fișă documentară ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări .
Data ultimei actualizări: 16 mai 2022




În 1935 când a devenit subsecretar de Stat al Aerului,  ing. Nicolae Caranfil (1893 Galați – 1978 Forest Hills, New York), vice comodor al Yacht Clubului Regal Român YCRR (1) (funcție echivalentă cu cea de vicepreședinte, comodor al YCRR fiind chiar regele Carol al II-lea), și-a construit pe malul Lacului Siutghiol o vilă proiectată de arh. Octav Doicescu, în imediata vecinătate a canalului navigabil ce, la acea vreme, lega lacul de mare. 

În fața vilei se afla un debarcader marcat de un steag în vârful unui catarg (fig. 2) unde Nicolae Caranfil își ținea cutterul Flame care îi aparținea, atunci când se afla la Mamaia. 

Pentru un iubitor al yachtingului cum era Nicolae Caranfil, poziția casei era foarte avantajoasă, din fața ei cutterul putând ieși imediat pe mare sau să intre la fel de ușor pe lac (fig. 3)

De asemenea, casa se găsea în apropierea gării ce deservea Școala de tir și bombardament aerian de la Mamaia Sat, acesta fiind punctul terminus al căii ferate.

Canalul de legătură dintre lac și Marea Neagră a fost construit în 1929 odată cu construcția pe Siutghiol a hidrobazei pentru hidroavioane de la Palazu Mare și atunci când se preconiza ca lacul să devină bază maritimă navală pentru vase de război (2), (3).

Lacul Siutghiol este un liman, adică s-a format prin inundarea unei văi la gura de vărsare în mare a unui curs / surse de apă -  în cazul de față este vorba de izvoare de apă dulce care se găsesc pe fundul lacului. 

Până la 1929 apa lacului se vărsa în mare printr-un șuvoi puternic în zona viitorului canal, lacul fiind mai sus ca marea cu aproximativ un metru.  Acolo se pare că funcționase și o moară de apă.

Conform intențiilor inițiale, canalul dintre lac și mare a fost construit, la fel și hidrobaza, însă proiectul bazei navale militare nu s-a mai realizat. După 1944, noile autorități au gândit altfel întreaga zonă, s-a construit Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari și acest canal dintre Siutghiol și mare a fost desființat.

Nicolae Caranfil  își prelungea măcar cu câteva ore desele sale vizite pe care le făcea din postura de subsecretar de Stat al Aerului (1935) și apoi ca ministrul al Aerului și Marinei (1936) la hidrobaza de pe Siutghiol și Școala de Tir și Bombardamente Aeriene de la Mamaia Sat, astfel încât să apuce să iasă cu cutterul Flame pe mare (4), (5), (6), (7).

În februarie 1948, după ce în 1944-45 rămăsese în străinătate, lui Nicolae Caranfil i se retrage cetățenia română și i se confiscă averea (8). Regelui Mihai abdicase cu două luni înainte și România se transformase în republică populară. 

Cutterul Flame este naționalizat prin Legea naționalizării întreprinderilor din 11 iunie 1948 (9). De remarcat că în textul legii, Flame este numit ”Fulgerul”...


fig. 1. Ing. Nicolae Caranfil pe mare la bordul cutterului FLAME


fig. 2. Casa ing. Nicolae Caranfil de pe malul lacului Siutghiol proiectată de Octav Doicescu în 1935. Între obiectivul aparatului de fotografiat și catarg se află canalul ce lega lacul Siutghiol de mare


fig. 3. Pe această harta din 1929 se observă canalul de legătură dintre lacul Siutghiol și mare, deja construit în acel an. Casa lui Nicolae Caranfil era amplasată pe malul nordic al canalului, pe locul indicat de săgeata verde. Se observă calea ferată care avea punctul terminus la Școala de tir și bombardament aerian de la Mamaia Sat situată în imediata vecinătate a Casei Caranfil.


fig. 4. Hartă din 1906 a Institutului Geografic al Armatei cu zona unde în 1929 urma să se construiască canalul de legătură dintre lacul Siutghiol și mare


fig. 5. Sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX.
Între lac și mare există doar un șuvoi puternic prin care apele dulci ale lacului se scurg în mare




note:

1 - Adevărul, 19 august 1935



2 - Universul, 16 august 1928



3 - Dimineața, 25 februarie 1929



4 - Dimineața, 5 mai 1935



5 - Universul, 5 mai 1935




6 - 
Adevărul, 23 aprilie 1936



7 - 
Dimineața, 24 aprilie 1936



8 - 
 Adevărul, 22 februarie 1948



9 - Adevărul, 13 iunie 1948








sursa imaginilor:

fig. 1 - Carmen Irene Atanasiu, Yacht Club Regal Român, Yacht Club Român, 2014

fig. 2 - fragment dintr-o fotografie aflată în Colecția Liliana Chiaburu

fig. 3 - Harta M. Moldoveanu, CONSTANȚA, 1929

fig. 4 - Harta CONSTANȚAInstitutului Geografic al Armatei, 1906

fig. 5 - Hartă de la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX via Cătălin Mugurel Popa





8 mai 2022

ARH. OCTAV DOICESCU / SEDIUL YACHT CLUBULUI BUCUREȘTI PE LACUL HERĂSTRĂU, 1937 (fișă documentară O.D.)

Aceasta este o fișă documentară ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări .
Data ultimei actualizări: 8 mai 2022



După terminarea asanării Lacului Herăstrău, pe malul nordic care era proprietatea primăriei Capitalei, încep să fie ridicate o serie de cluburi nautice. În decursul anilor, Octav Doicescu a proiectat cel puțin trei dintre ele: 

- Yacht Club București YCB, în 1937,  
- Clubul Metropola (al Societății Generale de Gaz și Electricitate și al Uzinelor Comunale București, la ambele fiind director ing. Nicolae Caranfil), tot în 1937,
- Nautic Club (al Ministerului Finanțelor), construit în 1947. 

Este posibil ca și o altă construcție ridicată în perioada 1939-1940 pe terenul Yacht Club Regal Român YCRR, între YCB și Clubul Aerului și Marinei, să fi fost proiectată tot de Octav Doicescu - cercetarea se află în curs. 

 După asanare:

- după Sărbătoarea Paștelui din 1937 Lacul Herăstrău a fost umplut cu apă,
- pe 23 iunie 1937, de Ziua Apelor, se inaugurează Yacht Clubul București, primul club nautic de pe Herăstrău (1)
- pe 27 iunie 1937 au loc pe Lacul Herăstrău primele întreceri nautice din Capitală (3).  

Yacht Clubul București, înființat în 18 martie 1932, l-a avut pe ing. Nicolae Caranfil vicepreședinte în anul 1933 și, din anul următor, președinte până la momentul când acesta a părăsit România în 1944-45 (4), (5).

În primăvara lui 1932, imediat după înființarea YCB, Octav Doicescu proiectează sediul Yacht Clubului București de la Snagov. 

Din toamna 1933, OD devine membru în consiliul de conducere al Yacht Clubului București (4), cel puțin până în anul 1946 (5) - arhivele pe perioada următoare nu ne-au fost accesibile. 

În 1948 Yacht Clubul București este desființat o data cu schimbările politice ce au avut loc în țară, iar patrimoniul este transferat organizației Sportul Popular (6).

Octav Doicescu începe să lucreze la proiectul pentru sediul de la Herăstrău al YCB probabil imediat după ce în 1936, malul de nord al Lacului Herăstrău este dat în folosința a patru asociații sportive spre a construi aici cabane de yachting (fig. 30):

- Asociația Sportivă a Aerului și Marinei
- Yacht Clubul Regal Român
- Yacht Clubul București
- Clubul sportiv Metropola al Societății Generale de Gaz și Electricitate SGGE și al Uzinelor Comunale București UCB (întemeiat de Nicolae Caranfil în 1931). La acel moment în 1936, Nicolae Caranfil era ministru al Aerului și Marinei, funcție din care demisionează la 1 ianuarie 1937.

Sediul YCB a fost amplasat în zona cea mai înaltă a malului Lacului Herăstrău. Ca să respecte regulile de compoziție, Octav Doicescu a dezvoltat volumul clădirii pe verticală, în contrast cu sediul Clubului Metropola, proiectat alături tot de el, care fiind aproape la nivelul apei, a fost dezvoltat pe orizontală.

Proiectat în stil regional, cu un etaj mascat într-o mansardă, clubul oferea pentru sportivi spații generoase de vestiar, săli de dușuri, sală de mâncare, bar, terase (2), (fig. 29). Alături erau prevăzute terenuri de tenis și, la malul apei, un hangar spațios pentru ambarcațiuni.

Începând cu anii 50 aici a funcționat Clubul Național Universitar ”Sportul Studențesc”. Zeci de sportivi medaliați și mii de simpli iubitori ai sportului s-au bucurat de-a lungul zecilor de ani de aceste dotări. 

Clădirea clubului proiectată de Octav Doicescu a rezistat cu succes tuturor vicisitudinilor vremurilor, până la începutul anilor 2000... Atunci a fost demolat, cu toate că era încă în bună stare. Cei interesați pot afla mai mult căutând pe Google după cuvintele: Herăstrău, teren, Crin Antonescu.

În final, o mențiune. Octav Doicescu, membru și al Yacht Club Regal Român YCRR unde vicepreședinte era tot ing. Nicolae Caranfil, scoate împreună cu acesta sub egida YCRR publicația BULETIN NAUTIC (fig. 31). Primul număr apare în 1934. Redacția publicației ajunge să fie după o vreme chiar în casa lui Nicolae Caranfil pe Aleea Modrogan 17, actuala stradă Emile Zola 2, ce fusese proiectă de Octav Doicescu în 1935.



fig. 1. Sediul Yacht Clubului București, în anul inaugurării, 1937


fig. 2. YCB văzut de pe lac în 1939. În stânga se afla hangarul pentru ambarcațiuni.


fig. 3. Inaugurarea pavilionului YCB, 23 iunie 1937


fig. 4. Canotori pe pajiștea de lângă Cabana YCB, anii '50.  (sursa: Arhiva de Yachting - pagină FB)


fig. 5. În fața Cabanei YCB, anii '50.  (sursa: Arhiva de Yachting - pagină FB)


fig. 6. Debarcaderul YCB, 1937


fig. 7. În fundal se vede Cabana YCB în construcție, 1937. Hangarul de bărci nu este încă construit.


fig. 8. YCB este în mijloc dreapta, 1939


fig. 9. YCB este în mijloc dreapta, 1939


fig. 10. YCB este în mijloc stânga, 1939.


fig. 11. YCB este în stânga, 1939.


fig. 12. YCB este în extrema stângă, 1940.


fig. 13. YCB este în dreapta, anii '70.


fig. 14. Harta Unirea din 1942. Apar figurate cluburile nautice.


fig. 15. Cu roșu sunt cluburile proiectate de Octav Doicescu (ridicare topografică, aprox. 1970)


fig. 16. Cu roșu sunt cluburile proiectate de Octav Doicescu (ridicare topografică, aprox. 1970)


fig. 17. Primele ambarcațiuni pe Lacul proaspăt asanat, iunie 1937


fig. 18. Regatele pentru Campionatul național de Yolă olimpică 1939 care s-au desfășurat în fața YCB Herăstrău


fig. 19. Regatele pentru Campionatul național de Yolă olimpică 1939 care s-au desfășurat în fața YCB Herăstrău


fig. 20. Regatele pentru Campionatul național de Yolă olimpică 1939 care s-au desfășurat în fața YCB Herăstrău


fig. 21. Regatele pentru Campionatul național de Yolă olimpică 1939 care s-au desfășurat în fața YCB Herăstrău


fig. 22. Regatele pentru Campionatul național de Yolă olimpică 1939 care s-au desfășurat în fața YCB Herăstrău


fig. 23. Regatele pentru Campionatul național de Yolă olimpică 1939 care s-au desfășurat în fața YCB Herăstrău


fig. 24. Pe terasa YCB Herăstrău, 1939


fig. 25. Nicolae Carаnfil, președintele YCB, alături Robert Fournaraki, secretar general la YCB, în fața YCB Herăstrău


fig. 26. Pe debarcaderul YCB Herăstrău, 1939


fig. 27. Fațada principală 
(sursa: Arhiva Andrei Doicescu aflată în custodia Uniunii Arhitecților din România)


fig. 28. Fațada laterală
(sursa: Arhiva Andrei Doicescu aflată în custodia Uniunii Arhitecților din România)


fig. 29. Plan Parter
(sursa: Arhiva Andrei Doicescu aflată în custodia Uniunii Arhitecților din România)


fig. 30. Plan de situație - studiu. În lunile următoare inaugurării YCB, se vor ridica cabane nautice și pe terenurile învecinate. (sursa: Arhiva Andrei Doicescu aflată în custodia Uniunii Arhitecților din România)


fig. 31. BULETIN NAUTIC, 1934. Publicație scoasă sub îngrijirea lui Nicolae Caranfil și Octav Doicescu începând cu anul 1934 (7).


fig. 32. Suzana Doicescu la bordul unei ambarcațiuni pe Lacul Snagov unde Octav Doicescu a proiectat primul sediu al YCG în 1932. Fotografie din 1937. (sursa: Blogul Octav Doicescu)











note:

1 - Dimineața, 5 iulie 1937



2 - Volumul Sporturi Nautice 1939



3 - Viitorul, 18 iunie 1937




4 - Monitorul Oficial, 15 decembrie 1933


5 - Monitorul Oficial, 31 iulie 1945



6 - Adevărul din 17 ianuarie 1948 și Adevărul din 22 aprilie 1948



7-  Marian Moșneagu, Presa marinei române – dicționar bibliografic, Editura Militară, 2011, pag. 62

BULETIN NAUTIC:
„Este o nouă revistă de propagandă marinărească apărută în cursul lunii trecute (august 1934 – n.n.) editată de către Yacht Clubul Regal Român şi sub îngrijirea d-lor ing. N.G. Caranfil şi arh. O. Doicescu. «Buletinul Nautic» nr. 1 descrie începuturile yachtingului la noi, croazierele şi construcția yachturilor românești. Reguli pentru regate, Regulamentul Yacht Clubului Regal Român, precum şi chestiuni de tehnică marinărească ca Farurile de pe litoralul maritim românesc. Navigația la capă. Denumirea velierelor. Motorul marin Diesel Junkers etc. Sub o formă foarte îngrijită, conţinând numeroase peisaje marinărești, planuri şi fotografii a diferite yachturi, precum şi diverse schițe explicative ale lucrărilor de specialitate, această lucrare vine să umple un gol din propaganda marinărească. Conducătorii îşi iau sarcina de a infiltra în sufletele elitei noaste dragostea de mare şi de a încuraja tineretul care în clipele de răgaz se dedau sportului marinăresc. Dorim noii reviste să fie înțeleasă şi sprijinită pentru a-şi ajunge scopul.” (N. Prohib, Buletin Nautic, în „Orizontul Maritim” Anul I, nr. 4, septembrie 1934, p. 6)


surse:

1, 6, 7  - Ilustrațiunea Română, 7 august 1937

2, 18-23 - Anuarul YCRR 1939 , imagini obținute prin amabilitatea lui Cătălin Mugurel Popa

3 - Dimineața, 5 iulie 1937

4, 5 - Arhiva de Yachting (pagina Facebook)

8-13 - Colecția Liliana Chiaburu

14 - Harta Unirea 1942

15, 16 - ridicare topografică, aprox. 1970

17 - Adevărul, 6 iunie 1937

24, 25, 26 - Volumul Sporturi Nautice 1939

27-30 - Arhiva Andrei Doicescu aflată în custodia Uniunii Arhitecților din România

31 - imaginea preluată din volumul Carmen Irene Atanasiu, Yacht Club Regal Român, Yacht Club Român, 2014

32 - Blogul Octav Doicescu