.
.

5 decembrie 2009

Conacul Cornoiu din incinta Muzeului satului de la Curtişoara, jud. Gorj

pentru o vizualizare mai bună da-ţi clic pe imagine















fotografie realizată de Costin Pătraşcu şi preluată de pe ART .

3 comentarii:

  1. buna,
    va multumesc. da. citind blogul d-voastra mi-am dat seama de ceea ce nu intelegeam, sau credeam ca nu intelegeam. urmaresc de ceva vreme proiecte de case si nu gasesc nimic sa-mi atraga atentia. era faptul ca traind afara din romania in subconstientul meu vreau sa fac ceva romanesc, ca si cum as avea o datorie morala. vazand tot ce aveti in blog i-mi dau seama ca nu se simte unul roman doar pentru ca poarta un nume din carpati, ci pentru ca este "adapat" de aceasta minune ce se numeste cultura romaneasca de la tara. visul meu e sa scriu o carte( nu stiu de ce, dar e dintotdeauna) si acum mi-am dat seama ca doar intr-o asemenea casa(romaneasca), intr-un asemena spatiu m-as regasi. e o senzatie greu de explicat ceea ce simt in acest moment.
    eu simt la fel ca si dv. faptul ca acel conac dupa restaurare(f bun lucru) a pierdut ceva din incantarea de odinioara. nu o fi o imagine a intregii societati romanesti care cauta inspiratie in alte culturi pierzand acea sclipire, sau farmec ce ne caracteriza?????

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate nu numai la noi se intampla asta, poate si in alte parti este la fel, sunt urmarile tehnologizarii masive, a lucrului facut de masini. Si atunci cand vrem sa adaugam ceva firesc, un decor, o vegetatie, nu ne mai pricepem, am pierdut reperul care ne inspira...

    Va spun un secret :) : arhitectura traditionala romaneasca este poate cea mai frumoasa prin echilibru, proportie si armonie. Noi nu avem o arhitectura pitoreasca, ci frumoasa.

    Nu este exces de patriotism , ci remarca de arhitect preocupat sa inteleaga in ce sta senzatia de bine pe care o ai in casa traditionala romaneasca.

    Cu bine, tinem legatura!

    RăspundețiȘtergere
  3. Este una din multele paradoxe din ziua de azi. Cei care nu-l intelegeau pe L Blaga cand spunea. "eu nu strivesc corola de minuni a lumii" poate acum incep a descifra mesajul ce contin aceste, in aparenta, simple cuvinte. Dar e dificil sa dam la oparte valul care ne astupa ochii, materialismul caruia suntem supusi intr-o societate de fiecare data tot mai consumista si in care pana si cele mai pure sentimente se traduc in valoare economica. Ce e mai trist, e faptul ca stiind ceea ce se petrece cu noi toti , nu avem sau nu vrem sa avem puterea de a fi noi insine, cu bogatia noastra spirituala, cu amintirile bunicilor, care sunt adevaratele bogatii care dureaza o vesnicie si ne fac oarecum bogati, chiar daca numai sufleteste, sau ne intaresc personalitatea, demnitatea si identitatea. Aici vroiam sa ajung, sau nu, dar totul in lumea asta e ciclic asa ca nu ma mai gandesc la asta si continui cu identitatea, care cred ca e unica bogatie, adevatarata bogatie care trebuie pastrata, ultimul bun de care o persoana cu cele mai minime valori s-ar despartii.
    Oare nu sta la baza identitatii neamului tot ce e legat de cultura???? Pai sigur ca da.
    Cred si sunt convins ca pentru a aprecia ceea ce avem, trebuie sa cunoastem si alte culturi, sa descoperim locuri , obiceiuri, oameni, dar in acelasi timp avem o datorie morala , cea de a raspandi, de a face cunoscuta cultura romaneasca in intreaga lume si sa afirmam cu surasul pe buze: sunt roman.
    La fel se intampla si cu arhitectura romaneasca, si de aceea ne simtim atat de bine in casa cu pridvor sau cerdac, umbrita de gradina martora a trecutului, dar nu se stie daca si prezentului si viitorului, deoarece piscina i-a luat locul, iar umbra o proportionam cu o umbrela care, cum nu poate fi de altfel, face si publicitate la o oarecare bautura de peste mari si tari.
    Acum datoria noastra, a acestei generatii este sa gasim un numitor comun si sa imbinam frumusetea trecutului cu utilitatea prezentului, de asa natura ca si urmasii nostrii sa se poata odihnii intr-o seara de vara, sa inchida ochii respirand aroma florilor unei gradini si sa tresara cand parca ar fi vazut chipul bunicilor in pridvorul casei de odinioara. Este senzatia de bine, de bine cu tine insuti, de implinire personala, de superare inclusiv, pe care senzatie credeam ca o putem dobandi cu un bmv sau audi sau cu vila in care nu se poate petrece un sfarsit de saptamana. = asta este senzatia care o da casa romaneasca.
    Respecte.Multa sanatate.

    RăspundețiȘtergere