Despre cum a luat ființă Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti"

Henri H. Stahl

Casa boierilor Jieni, sat Preajba, comuna Malu Mare, jud. Dolj, anul constructiei 1778, releveu din anul 1939

Casă din Chiojdu Mic, Buzău - Muzeul Național al Satului

Casa se află la Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” din București.

---------------------------------------

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte postări cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la pagina principală, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Casa din Traisteni, Valea Doftanei, jud. Prahova, sec. al XIX-lea

Casa se află la Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”

sursa imaginilor: Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”


În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ de aici sau din antet.

Case vechi din Olănești sat, jud. Vâlcea, 2019

Fotografiile inițiale realizate în anul 2019, deși erau color, le-am redus la alb negru. Deoarece culorile diverse apărute  după momentul construcției care probabil este între anii 1930 - 1960, impietează asupra perceperii volumetriei și detaliilor de arhitectură.
După cum se vede, peste fatadele inițiale cel mai probabil cu finisaje simple, au apărut în timp tot felul de intervenții.

sursa fotografiilor: Roxana Mazilu

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ de aici sau din antet.

Casa de pe bancnota de 10 de lei

Fotografia după care a fost realizată gravura de pe bancnota de 10 de lei

Poza originală a fost realizată în comuna Vlădești, judetul Vâlcea de către arhitectul Alex. Petit în anul 1938 pentru revista România, numărul din februarie.

Desenul de pe bancnotă a fost realizat de către graficianul Nicolae Săftoiu.

Sursa fotografiilor și a textului: pagina Facebook Oltenia de altadată.

---------------------------------------

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ de aici sau din antet.

Trei case din Stănești (jud. Vâlcea) cu ușă și gârlici în soclu

Casă veche dezvoltată cu sală parțială trei goluri descrescânde spre 

plinul cu două ferestre al fațadei. Parapetul sălii în continuarea soclului 

cu gârlici este străpuns de ușa de intrare - Stănești, Vâlcea

Casă veche dezvoltată în lung pe soclu cu uși, gârlici și fereastră; 

are streașina ușor supralărgită în dreptul golului din axul sălii 

și în același timp deasupra gârliciului - Stănești, Vâlcea

sursa imaginilor și textul: ”Arhitectura populară românească, regiunea Pitești”, autori: Florea Stănculescu, Adrian Gheorghiu, Paul Petrescu, Paul Stahl, Editura Tehnică, București, 1958

-------------------------------------------------------------------------------

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ de aici sau din antet.

Troițe de pe drumul Hurezului, Vâlcea

Troițe vechi simple și dezvoltate, pe ramificații de trunchiuri de copaci, cioplite și pictate, 

la o răscruce în drumul Hurezului

Troiță pictată foarte înaltă, constituind stâlpul unei fântâni cu cumpănă
pe drumul Hurezului

Troiță joasă ascunsă între semănături, ușor cioplită și colorată,
acoperită cu o simplă grindă, special tăiată, pe drumul Hurezului

Poartă amintind o troiță cioplită și pictată
la biserica zidită, de asemenea pictată, din Folești, Vâlcea

sursa imaginilor: ”Arhitectura populară românească, regiunea Pitești”, autori: Florea Stănculescu, Adrian Gheorghiu, Paul Petrescu, Paul Stahl, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958

-------------------------------------------------------------------------------

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ de aici sau din antet.

Casă din Bodești, jud. Vâlcea, 1958 - arhitectură tradițională românească

Casă cu foișor în prelungirea fațadei laterale, cu parapet zidit pe soclul cu gârlici. 

Scara alăturată soclului casei este de piatră tencuită, fără parapet.

sursa imaginii și texul: ”Arhitectura populară românească, regiunea Pitești”, autori: Florea Stănculescu, Adrian Gheorghiu, Paul Petrescu, Paul Stahl, Editura Tehnică, București, 1958

-------------------------------------------------------------------------------

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ de aici sau din antet.

Casă din Slătioarele, jud. Argeș - arhitectură tradiționala românească

Casa lui Ion Zaharia din  Slătioarele, jud. Argeș

Casa veche are trei stâlpi ciopliți în octaedri, grinzi și underele cioplite; casa nouă are stâlpii la distanțe inegale, decupați pe fețele laterale, fomându-le astfel capitel și bază. O singură scară alipită soclului casei mari dă acces în colțul scării de legătură.

sursa imaginii: ”Arhitectura populară românească, regiunea Pitești” autori: Florea Stănculescu, Adrian Gheorghiu, Paul Petrescu, Paul Stahl, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Tipuri de vetre libere, cuptoare si sobe în secolele XIX - XX (1)

Cuptor cu vatră din jud. Maramureș

Cuptor și soba din Șanț, jud. Bistrița Năsăud

Cămineț cu cujbă din Sălciua, jud. Alba

Vatră cu horn din răhiți din Drăguș, jud. Brașov

Sursa imaginilor: Ion Vlăduțiu, Etnografia românească, Editura Stiințifica, București, 1973, pag. 174, desene de Iuliana Dancu.

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Casă cu foișor pe pivniță, Măldărești, Vâlcea

Casă cu foișor pe pivniță, Măldărești, Vâlcea

Releveul casei cu foișor pe pivniță, Măldărești, Vâlcea

Casă cu foișor dezvoltat în lung pe gârliciul pivnitei. Stâlpii ciopliți pe parapetul zidit în continuarea soclului de piatră. Foișorul este ușor retras de la faîa peretelui lateral, dar acoperit prin continuare de streașină. Scara laterală foișorușui de asemenea acoperită prin prelungirea și lăsarea în polată a streașinei.

sursa imaginilor: ”Arhitectura populară românească, regiunea Pitești” autori: Florea Stănculescu, Adrian Gheorghiu, Paul Petrescu, Paul Stahl, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Stâlpi din lemn si ușa Bisericii din Ștefănești-Școala, jud. Vâlcea, cca.1800

Stâlpi din lemn 

Ușa de intrare în biserică și ancadramentul sculptat în lemn

Biserica de lemn din Ștefănești-Școala, jud. Vâlcea a fost ridicată la cumpăna secolelor 18 și 19.

autorul fotografiilor: Alexandru Baboș

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la Pagina principală, daţi clic pe link sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Stâlpi de lemn ciopliți cu crestături, regiunea Pitești / arhitectura tradițională românească

 Stâlpi de lemn vechi și noi, ciopliți cu crestături,

 la casele din Bârzoteni, Slătioarele, Vaideeni, Oteșani 

aparținând regiunii Pitești (Argeș).

sursa imaginii: ”Arhitectura populară românească, regiunea Pitești” autori: Florea Stănculescu, Adrian Gheorghiu, Paul Petrescu, Paul Stahl, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la PAGINA PRINCIPALĂ, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Casă țărănească din Oltenia, 1938 / arhitectură tradițională românească

Casă țărănească din Oltenia, 1938, fotograf Herbert List

Fotografia a fost preluata din Arhiva Magnum Photos, autor Herbert List, via pagina facebook Satele din Romania.

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la Pagina Principală, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

O casă tradițională proiectată de arh. Dimitrie Ionescu-Berechet (1896 - 1969) în Câmpulung Muscel

 arh. Dimitrie Ionescu Berechet (1896 - 1969) - Casa col. Costică Berechet 
din Campulung Muscel (cca. 1925)  

Casa col. Costică Berechet din Campulung Muscel (aprox. 1925) a fost proiectata de arh. Dimitrie Ionescu-Berechet (1896 - 1969) pentru fratele sau.

sursa: ARHITECTUL DIMITRIE IONESCU-BERECHET ÎN CÂMPULUNG

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale.

Dacă vreţi să ajungeţi la pagina principală, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Două case tradiționale oltenești

Fotografie Herbert List, 1938, arhiva Magnum Photos

Casa de pe Valea Oltului

Sursa fotografiilor: pagina facebook SATELE DIN ROMANIA 

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la Pagina Principală, daţi clic aici sau pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.

Casa „Ciomac Cantemir”, 1800, Botosani

Sursa imaginii: https://spetcu.wordpress.com/

Casă de mahala cu geamlâc și acoperită cu olane - București, sec. al XVIII-lea

Casă de mahala cu geamlâc și acoperită cu olane -  București, sec. al XVIII-lea

Fotografia de afla in colectia Muzeului Municipal Bucuresti si a fost copiata de aici: http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2013/02/bucurestii-vechi-episod-2.html

Casă din București cu geamlîc si acoperită cu șindrilă

Casa din Bucuresti, 1710. Fotografie din 1910

Casa era situată în mijlocul unui domeniu ce se întindea între străzile Epureanu (Haiducul Bujor) şi Labirint, în zona intersecţiei cu str. Zaverei, care ducea la biserica Olteni.

Fotografia se afla Arhiva Bibliotecii Academiei via E. Bădescu via Oana Marinache via Pagina FB Cartierul Evreiesc si a fost copiata de aici:
https://www.facebook.com/evreiescdisparut/photos/a.368636140004647.1073741829.331762017025393/518561908345402/?type=3&theater via Oana Marinache via E. Badescu. Multumiri tuturor!

Casa cu foișor și gârlici și acoperită cu olane - București, sec. al XVIII-lea

 Casa se gasea pana la inceputul secolului al XX-lea in Bucuresti pe strada Bradului la nr. 22 (vechiul cartier evreiesc).

Fotografia de afla in Colectia Muzeului Municipiului Bucuresti si a fost copiata de aici:

https://www.facebook.com/evreiescdisparut/photos/a.368636140004647.1073741829.331762017025393/676284912573100/?type=3&theater

DECLARAȚIE - text scris de George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu în introducerea numărului I al revistei SIMETRIA, 1939

Reintrăm în ordine. Experiențele nu sunt valabile decât după o coordonare critică a rezultatelor. Am fost încercați de cele mai diverse ideologii ale căror titulari dispensau majoritatea celor care le întrebuințau să mai aiba program. Arhitectura națională născută din Expoziția anului 1907și cavourile arhitectului Mincu, clasicismul noptierelor lui Dufayel și a obositoarelor frontoane și cartușe ale palatelor oficiale din 1900, ”modern-stilul” chinuit (neu sachclichkeit) al interioarelor lui Sarah Bernard, seseționul romantic al lui Otto Wagner, funerara rigiditate din Munchen, coșmarul mașinei de locuit și a locuinței mașină valabilă la Ecuator și la Polul Nord, funcționalismul formalist care provocase snobismul lipsei de forme, reacțiunea minoră a îndrăgostiților de pitoresc teatral și exotic, iată bilanțul unei jumătăți de veac de zăpăceala și de febră din care ieșim.

Arhitecții au încercat toate atitudinile, când de un naționalism obtuz, când de un internaționalism dus până la anonim, au răsfoit toate cărțile, au confruntat toate documentele, au exploatat trecutul în exterior, neavând timpul unui acord adânc și intim.

Pe măsură ce creștea numărul documentelor fotografice, se reducea puterea de analiză a celui ce ținea creionul. Cărțile de arhitectură deveniră albume. Un adânc analfabetism spiritual a luat locul creațiunii artistice ți al culturii umaniste.

Echilibrul între cunoștință și simțire a fost rupt.

Acest echilibru trebuie restabilit.

Toate aceste frământări, această lungă febra, toate aceste succesive lovituri de teatru mai mult sau mai puțin spectaculoase, ne-au confirmat că revoluțiile în domeniul estetic nu sunt posibile. ”Simetria” vitruviană este eternă. Există în evoluția umană valori definitiv câștigate. Nici o revoluție nu îi poate modifica structura, dar cel mult îi poate da un nimb exterior de înviorare sau un imbold creator. Toate aceste experiențe lăturalnice sunt transfigurate de legile imanente armoniei, imanente vieții și reintră în ordine.

Nu suntem oameni noi dintr-o lume nouă. În componența formației noastre plastice intră o suprapunere de vechi civilizații: timidul și sentimentalul schimb al păstorilor carpatini cu lumea mediterană prin intermediul Elinilor, disciplina și logica organizației romane, reînnoirea acestor două schimburi într-un mod mai adânc și mai continuu prin civilizația bizantină, la care se adaugă fantezia și sensibilitatea Orientului, lunga macerare a visului ortodoxiei după căderea Constantinopolului și toate acestea îmbogățite de imemoriala zestre a artelor populare reprezentând întotdeauna o expresie sinceră și directă a unei spiritualități native, iată ceea ce hotărăște pentru noi dreptul de a vorbi de o simetrie vitruviană.

Drumul este perfect indicat.

Evoluția viitoare trebuie să-l urmeze.

Noi suntem mai aproape de toate izvoarele cari, revărsându-se peste noi, au contribuit la civilizația altora. Aceste izvoare nu sunt secate. Nu trebuie să întrebuințăm metoda altora pentru captarea lor. Chiar lunga noastră izolare înconjurată de alte rase trebuie să ne fie un indiciu și al metodelor de urmat și al încrederii în posibilitățile întrebuințării acestor metode.

Nici o formulă nu ne este valabilă.

În funcția unei tradiții puternice și a unui acord cu prezentul românesc, ne luam libertatea acestei acțiuni noi.

G. M. Cantacuzino

O. Doicescu

Ce mai înseamnă astăzi arhitectura tradițională? - interviu cu arh. Liliana Chiaburu publicat pe site-ul Muntenia la pas

Interviu publicat pe site-ul  Muntenia la pas

[... de o casă tradiţională nu te vei plictisi niciodată şi ea nu va deveni demodată niciodată pentru că se înscrie nu în modă, ci în tradiţie.] 

… [Nu sunt în nici un fel adepta arhitecturii pe care o numesc de factură etnografică care copiază întocmai casele vechi, detaliile, dimensiunile foarte mici ale ferestrelor, fără însă ca rezultatul să aibă acel firesc şi sinceritatea caselor vechi.] 

- interviu cu arh. Liliana Chiaburu -

Liliana Chiaburu (n. 1961) a absolvit Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” în 1986, iar între 1989 şi 1993 a lucrat în colectivul de arhitectură condus de arh. Şerban Niţulescu. A început să lucreze arhitectură tradiţională din 1992 împreuna cu arh. Nicolae Goga (1914 – 1995) şi cu arh. Anghel Marcu (1921 – 1998) la “Casa memorială arh. Constantin Joja” (1908 – 1991).

Liliana Chiaburu este preocupată de promovarea arhitecturii tradiţionale şi de modul în care aceasta poate corespunde locuirii actuale. Este convinsă că se pot găsi rezolvări contemporane inspirate din arhitectura tradiţională românească acceptabile sau, poate, chiar mai mult de atât. Pentru lucrări şi alte detalii puteţi vizita pagina de facebook “Case romanesti la comanda”.

Muntenia la pas: Cum vă raportaţi la tradiţie şi ce înseamnă, ce presupune ea pentru un arhitect?

Liliana Chiaburu: Pe scurt, ca arhitect am ales să mă aşez undeva în continuarea tradiţiei, sau mai exact să încerc să dezvolt forme ale arhitecturii tradiţionale. Dar totuşi, raportarea mea la tradiţie este una foarte personală. Am ajuns la această abordare atunci când la un moment dat a trebuit să proiectez o casă într-un peisaj rural pentru o persoană la care ţineam foarte mult. Aceasta a fost o mare şansă pentru mine pentru că am avut ocazia să-mi clarific ce doream să îi ofer acestui beneficiar drag: o casă care să-i aducă bucurie, să-l odihnească, să-i ofere perspectiva Paradisului. Desigur, am avut de la început gândul că ar trebui să-i fac o casă tradiţională, dar abia adâncind acest gând şi lucrând am învăţat ce virtuţi are arhitectura tradiţională românească, şi mă refer aici şi în tot parcursul interviului mai ales la arhitectura de sud, din Muntenia şi Oltenia. Am simţit „pe pielea mea”, desenând, desigur, ce înseamnă pridvorul, ce înseamnă umbra, ce înseamnă ritmul stâpilor de lemn, ce înseamnă greutatea acoperişului, elementele esenţiale ale arhitectururii tradiţionale româneşti. Şi mi-am dat seama că acestea sunt elemente ideale cu care poţi sculpta un spaţiu poetic. Mi-am dat seama, totodată, că am găsit răspunsul la întrebarea care mă frământa în mod constant de la începutul facultăţii: cum ar trebui să fie o arhitectură care să nu agreseze firea celui care-o locuieşte.
Pentru că în arhitectura tradiţională românească casa oferă privitorului nu o faţadă, un plin cu goluri, o coajă decorată sau nu, care oricât de frumos rezolvată este, rămâne un element de închidere, de separare, ci un spaţiu deschis delimitat pe o parte doar de stâlpi, o umbră ocrotitoare, un receptacul.
Spaţiul pridvorului este un spaţiu al libertăţii, consider eu, un spaţiu din care poţi domina lumea şi natura, este un spaţiu al „împăratului”. Dar este şi un spaţiu în care te poţi smeri, te poţi ascunde, sau pe care îl poţi dărui trecătorului sau celui care îţi intră în curte.
De atunci am încercat ca toate casele pe care le proiectez să le dezvolt în aceeaşi relaţie cu tradiţia şi în aceeaşi relaţie binevoitoare, de deschidere faţă de persoana clientului.

Muntenia la pas: Aici, pe site-ul „Muntenia la pas”, am început o listă, deschisă încă, unde adunăm contacte ale diferitor meşteşugari. Ei sunt unul dintre elementele tradiţiei fiind depozitarii unei îndelungate experienţe dobândite organic. Lucraţi cu ei, iar dacă da, cât de greu este să-i găsiţi şi să-i integraţi într-un proiect? 

Liliana Chiaburu: La partea de execuţie fiind vorba de foarte mulţi bani prefer să las clientul să-şi aleagă singur constructorul în care are încredere şi care i-a promis că va reuşi să termine casa cu anume costuri. Petrec mult timp pe şantier, desenez detalii scara 1/1, corectez detaliile deja executate. Pot spune că detaliie caselor româneşti pot fi executate uşor de orice constructor, dacă există bunăvoinţă şi dacă este dispus să respecte detaliile arhitectului.
Am avut şi am colaborări cu meşteri aleşi de către beneficiari, unele foarte fericite şi de aici am învăţat foarte mult, dar şi altele mai puţin fericite. Pentru că, trebuie să spun, de multe ori meşterul nu înţelege rolul arhitectului. Sigur, în vechime, meşterii nu aveau nevoie de arhitecţi nici pentru detalii şi nici pentru planul casei. Şi poate nici acum pentru unele case făcute la scara celor vechi, dar aici este deja o altă discuţie. Însă dacă vorbim de o dezvoltare chiar şi organică a caselor vechi, cineva, şi anume arhitectul, trebuie să ţină în mână tot ce se întâmplă acolo, iar meşterul trebuie să vină cu cunoaşterea lui să completeze lipsurile proiectului, sau chiar să-l corecteze dacă e cazul. În fine, nu vreau să duc discuţia în această direcţie. Bine că mai există meşteri pricepuţi şi să dea Dumnezeu să mai existe şi arhitecţi interesaţi de arhitectura românească.

Muntenia la pas: Aspectul unei case ţărăneşti decurge dintr-o anume viziune asupra vieţii (credinţe, ritualuri etc.) şi o anume ordine a existenţei (ocupaţii, resurse disponibile etc.). Peisajul cultural astfel format descria o lume. Ce loc are în lumea de astăzi o arhitectură inspirată de tradiţie, ce valori poartă? 

Liliana Chiaburu: Am scris răspunzând la prima întrebare despre unicitatea şi semnificaţia caselor cu pridvor, specifice în special zonei de sud a României. Această semnificaţie este perenă şi credinţa mea este că pridvorul a devenit element specific al arhitecturii noastre din cauza felului de a fi al românilor: primitori, deschişi, poate lipsiţi de fermitate, lasându-ne în bătaia vântului, sau poate mai bine spus la mila lui Dumnezeu … Depinde de unde priveşti.
Acoperişul înalt cu un volum important este o rezultantă a climei destul de ploioase şi a materialului folosit – şindrila. Învelitoarea ceramică, care ar fi permis pante mai reduse şi un volum mai mic, era un material scump iar ţăranii săraci. Aşa că probabil acest acoperiş în patru ape s-a aşezat foarte potrivit peste felul nostru de a fi, paşnici şi având nevoia de a fi conduşi, îndrumaţi dacă e să ne uităm în istorie. Sau, poate, acceptând să ne lăsăm sub ocrotirea lui Dumnezeu, iarăşi, depinde de perspectivă.
Aşa că rămânând în ansamblu aceiaşi, nu prea schimbaţi, ne putem regăsi într-o astfel de arhitectură, cred.
Desigur, arhitectura tradiţională poate avea şi alte chei de citire, dar acesta este felul meu de a o înţelege. În plus, reiau mai jos un scurt text pe care l-am scris pe blogul meu şi care cred că se potriveşte ca răspuns acestei întrebări.
„Pentru mine asta înseamnă arhitectura tradiţională românească – libertate. Arhitectura tradiţională te ajută să te regăseşti pe tine însuţi, te odihneşte, te bucură. Este o constatare nu doar a mea, ci şi a multora dintre cei care au avut ocazia să întâlnească un astfel de spaţiu. Într-o casă tradiţională nu mai eşti atât de vulnerabil la presiunea de a fi în rând cu lumea, nu te mai simţi obligat să te încadrezi în ritmul contemporaneităţii, ieşi întrucâtva din vârtejul în care suntem prinşi cu toţii. Într-un astfel de ambient nu mai eşti presat de dorinţa inconştientă de a înnoi lucrurile de care eşti înconjurat, de a căuta permanent ceva mai bun, mai confortabil, mai modern. Eşti mulţumit cu ce ai. Pentru că asta ai primit. Eşti liniştit şi liber.”

Muntenia la pas: Casa este un obiect care, printre altele, mărturiseşte statutul proprietarului (posibilităţile materiale, cele de gust etc.). Lucru firesc de altfel, la fel cum este şi aspiraţia către mai bine. Cum poate o casă inspirată din tradiţie mulţumi un asemenea comanditar?

Liliana Chiaburu: În tradiţia noastră se înscriu atât casele ţărăneşti cu structură de lemn, cu pridvor mai mic sau mai larg în funcţie de darea de mână a celui care ridică casa, cu stâlpi de lemn, dar şi conacele boiereşti înălţate din zid şi cu învelitoare fie din şindrilă, fie de ţiglă, cu temelie înaltă, cu arce construite din cărămidă şi încăperi înalte.
Aşa că, dacă vrei să se vadă că în casa ta ai investit mulţi bani, poţi să îţi faci o casă de felul conacelor boiereşti la care strămoşii tăi probabil că au visat. O casă în care finisajele de piatră sau cărămidă pot fi şi mai scumpe decât cele scumpe dintr-o casă foarte modernă. O astfel de casă poate avea, de exemplu, glasswand-uri, parchetul de esenţe alese şi cu modele migăloase care pot fi mult mai valoroase decât uşile şi pardoselile moderne.
Dar poate vrei să se ştie că eşti dintr-o familie cu tradiţie veche; ei, atunci obligatoriu este să nu sari calul alegând cele mai futuriste proiecte, ci să încerci să procedezi cu măsură şi cumpătare, implementând noul pe o structură clasică. Dincolo de elementele specifice arhitecturii tradiţionale, adoptate într-o măsură mai mare sau mai mică, casa poate fi foarte modernă la interior. Cert este că de o casă tradiţională nu te vei plictisi niciodată şi ea nu va deveni demodată niciodată pentru că se înscrie nu în modă, ci în tradiţie.

Muntenia la pas: Există două extreme vizibile când vine vorba despre tradiţie şi specificitate: extrema pripei către modernitate ca dezavuare a “înapoierii” noastre istorice şi extrema reculului bigot către un autohtonism patriarhal şi idilic. Cum negociaţi această problemă, care este calea bună a normalităţii şi firescului?

Liliana Chiaburu: În primul rând recomand tinerilor arhitecţi tentaţi de arhitectura tradiţională, unii aflaţi încă în facultate, să proiecteze pentru început case moderne şi, chiar, ultramoderne cât mai bine ca să-şi dovedească lor înşişi că pot face asta, că arhitectura tradiţională pe care o vor face nu este expresia unei neputinţe sau inadaptabilităţi.
Calea mea în arhitectură o gândesc undeva la mijlocul celor două extreme, cel puţin aşa sper să fie percepută. Deşi nu mă pot compara cu arhitecţii români care în perioada interbelică au abordat arhitectura românească ca sursă de inspiraţie şi pe care îi apreciez enorm, numesc aici, în primul rând, pe Octav Doicescu, pe Henrieta Delavrancea şi Constantin Joja, consider că şi ei s-au poziţionat la fel.
Nu sunt în nici un fel adepta ahitecturii pe care o numesc de factură etnografică care copiază întocmai casele vechi, detaliile, dimensiunile foarte mici ale ferestrelor, fără însă ca rezultatul să aiba acel firesc şi sinceritatea caselor vechi.
Nu sunt nici adepta separării vădite de lume care face apel la o recuzită arhitecturală. Trebuie să spun că primesc critici de la destui cum că ce fac nu respectă întru totul tradiţia, că ferestrele sunt prea mari, că ţăranul român făcea altfel decât fac eu, că pridvorul trebuie neapărat să fie îngust, casa joasă, dacă se poate sărăcăcioasă, pentru că trecutul este bun şi doar copiind acest model ne putem lepăda de cele rele ale lumii contemporane. Nu agreez deloc curentul celor care se mândresc pe motiv că ei sunt smeriţi. Ce este sigur, este că oamenii aceştia nu au nevoie de arhitect pentru că ideologia le este suficientă.

Ce îmi doresc atunci când proiectez o casă este ca cei care vor locui în ea să poată să se simtă liberi în a îmbrăţişa lumea sau să se odihnească dacă au obosit.

În Arhiva de subiecte a blogului (pe coloana din dreapta) sunt şi alte articole cu imagini de case tradiţionale. Dacă vreţi să ajungeţi la pagina principală, daţi clic pe inscripţia ATELIERUL DE ARHITECTURĂ din antet.