arh. Aurel Doicescu - Stația Electrică Tâncăbești, 1936

 Aceasta este o fișă documentară ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări.

Data ultimei actualizări: 29 aprilie 2022

Stația de transformare de la Tâncăbești a fost construită de Societatea Generală de Gaz și Electricitate în 1936 odată cu începerea aplicării Planului de Electrificare Rurală (1936) (1). 

Proiectul lui Aurel Doicescu a cuprins corpul de clădire paralel cu Șoseaua București-Ploiești 1A, în 1950-1952 adăugându-se încă un corp (2) care este paralel cu Drumul Județean 101B ce face legătura între localitățile Tâncăbești și Periș.

Volumul înalt din apropierea drumului județean este turnul de decuvare, proiectat tot de Aurel Doicescu - funcțiune pe care până în anii 50 o aveau toate stațiile de transformare. Partea superioară a turnului a suferit o prăbușire la cutremurul din 1991 (3), fiind refăcut destul de sumar. 

Intrarea principală în stație se făcea prin loggia cu arcade. 

Săgeata galbenă indică amplasamentul Stației de transformare Tâncăbești

sursa: Google Maps, 2022

Lista de lucrări a arh. Aurel Doicescu

fotografii: arh. Liliana Chiaburu, 28 aprilie 2022

note:

1, 2, 3 - Informații furnizate de ing. Constantin Dan Mocanu.

Nicolae Caranfil și Uzinele Comunale București asanează Lacurile Siutghiol și Tăbăcăriei, 1937-1938

Dimineața, 9 septembrie 1937

După demisia din funcția de ministru al Aerului și Marinei de la 1 ianuarie 1937, Nicolae Caranfil revine la direcția Uzinelor Comunale București UCB și a Societății Generale de Gaz și Electricitate SGGE din București. 

Asanarea Lacului Siutghiol începută în septembrie 1937 era un lucru imperios necesar, dat fiind numărul mare de îmbolnăviri de malarie printre turiști produse de mușcăturile de țânțari. 

Nicolae Caranfil însuși fusese bolnav de paludism (malarie) la sfârșitul lunii septembrie 1935. Cauzele nu au fost clare. Unele dintre publicațiile vremii au scris că îmbolnăvirea s-ar fi produs la o vânătoare. Posibil însă ca infectarea cu malarie  să se fi produs la Mamaia căci la acea dată vila sa de vacanță ridicată după proiectul lui Octav Doicescu pe malul Lacului Siutghiol era deja terminată.

Curentul, 28 septembrie 1935

Parcul Jianu, arh. Octav Doicescu - filmare 1942

Mașina de curățat bălțile de plante acvatice inventată de T. Brumărescu

Cu această mașină s-a curățat de stuf Lacul Snagov în anul 1930, odată cu celelalte lucrări de asanare.

sursa: Revista Natura, nr. 1, 15 ianuarie 1931, anul al douăzecilea

ȘTEFAN CONSTANTINESCU (1898 - 1983) / MOZAIC ÎN MARMURĂ CU TEME SPORTIVE la Clubul Astra Română, 1937, Snagov - fișă documentară O.D.

Aceasta este o fișă documentară ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări .

Data ultimei actualizări: 16 aprilie 2022

Clubul Astra Română (Clubul Cercului Sportiv Astra Română) a fost proiectat în 1937 de arh. Octav Doicescu pe malul stâng, de nord vest al Lacului Snagov, pe un teren în pantă. 

Pentru decorarea parietală a fațadei laterale dinspre sud-vest, mărginită de o scară monumentală, el a apelat la pictorul Ștefan Constantinescu cu care mai colaborase la decorarea sălii mari a publicului de la sediul Societății Generale de Gaz și Electricitate (actuala str. Mendeleev 36).

Octav Doicescu era bun prieten cu Ștefan Constantinescu, la fel și soțiile lor - Suzana Doicescu era foarte bună prietenă cu Clody Bertola, soția lui Ștefan Constantinescu.

fig. 1.

fig. 2.

fig. 3.

fig. 4.

fig. 5.

fig. 6.

fig. 7.

fig. 8.

fig. 9.

fig. 10. Arh. Octav Doicescu / Complexul Sportiv„ASTRA ROMÂNĂ” pe malul Lacului Snagov, 1937-1938. Vedere dinspre nord-est

fig. 11. Menționarea mozaicului de la Snagov în cronologia lui Ștefan Constantinescu. Clubul Astra Română este numit în mod eronat Clubul Nautic de la Snagov

sursa imaginilor:

1 - 9 fotografii de Victor Ștefan

10 - volumul Sporturi nautice 1939, editat de Federația Romana de Sporturi Nautice, 1940, aflat în Colecția Liliana Chiaburu.

11 - volumul Ștefan Constantinescu - expoziție retrospectivă editat de Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, iunie-iulie 1986, București.

ARH. OCTAV DOICESCU / RESTAURANTUL PARCULUI SNAGOV (numit și Restaurantul de la debarcader), 1929 - fișă documentară

Aceasta este o fișă documentară ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări .

Data ultimei actualizări: 15 aprilie 2022

Imediat după luarea în administrare a Parcului Snagov în vara anului 1929, primarul Dem. I. Dobrescu demarează lucrările de asanare a lacului și de amenajare a întregului parc. Unul dintre cele mai urgente și importante obiective a fost construirea unor restaurante(1) îndestulătoare afluxului mare de bucureșteni dornici să vadă realizările primăriei la Snagov. . 

Octav Doicescu, foarte tânăr arhitect la acea dată, avea doar 27 de ani, și angajat al Primăriei Capitalei din vara anului 1929, a fost cel care a realizat proiectul de amenajare al Parcului Snagov și proiectele celor trei restaurante de la Snagov destinate turiștilor (fig. 19):

- Restaurantul Parcului Snagov sau Restaurantul de la debarcader a început să funcționeze la 1 septembrie 1929  o dată cu inaugurarea parcului (2), (3), (4). Acesta era cel mai mare și mai renumit, după cum reiese din presa epocii.

- Restaurantul din pădure (numit și Bufetul din pădure sau Casa populară) (5) a fost construit probabil în primăvara-vara 1930, primele fotografii cu el le-am găsit abia în presa anului 1931.

- Restaurantul Ștrandului Snagov, numit ulterior Bufetul ștrandului, este cel de-al treilea restaurant ridicat, probabil în vara anului 1930 (6).

Restaurantul Parcului Snagov (Restaurantul de la debarcader), proiectat în stil REGIONAL (7), construit din lemn și acoperit cu stuf, era poziționat pe malul de nord-vest al lacului, în dreapta intrării în Parcul Snagov cum se venea dinspre Tâncăbești străbătând pădurea (fig. 20).

Clădirea restaurantului avea trei corpuri parter și mansardă: corpul cu sala principală a restaurantului,  paralel cu malul lacului, alt corp paralel cu drumul de acces în parc, destinat tot sălilor de restaurant, și cel de al treilea, amplasat în partea posterioară ce cuprindea bucătăriile și spațiile anexe (fig. 5 și 14). 

Restaurantul, înconjurat de terase, era așezat sus pe mal. Două alei laterale coborau până la aleea de pe marginea apei unde, și acolo, erau puse mese. 

Promenada care pornea spre partea de nord-est a lacului trecea prin fața debarcaderului și apoi prin fața unui foișor ridicat la începutul secolului XX, undeva mai sus. Treptele de piatră (8) ale acestui foișor au fost montate la începutul anilor ’30, proiectate probabil tot de Octav Doicescu care în acei ani s-a ocupat cu amenajarea întregului Parc Snagov.

Pornind pe promenadă spre sud-vest, se ajungea la ștrand și mai apoi la sediul de la Snagov al Yacht Clubului București, construit în 1932. Pe același mal, mai departe, Octav Doicescu va proiecta anii următori Casa de odihnă a Societății Generale de Gaz și Electricitate SGGE (1932) - numită în presa epocii Casa de odihnă a Uzinelor Comunale București UCB pentru ca ea, deși construită din fondurile SGGE, era destinată nu doar funcționarilor SGGE dar și celor de la UCB - și Complexul Astra Română (1937-1938) (fig. 20).

În perioada interbelică, primarii Capitalei Dem. I. Dobrescu (1929-1934) și Al. Donescu (1934-1938) invită la Snagov și la Restaurantul Parcului pe cei mai de seamă oaspeți ai Bucureștiului (9), (10). Aici se organizează banchete și întâlniri ale multor feluri de organizații, dar este un loc mult frecventat și cetățenii simpli veniți să se bucure de frumusețea naturii la sfârșit de săptămână sau în serile zilelor călduroase de vară (11).

fig. 1. Restaurantul Parcului Snagov văzut de pe malul opus, 1929 (Arhiva Andrei Doicescu)

fig. 2. Restaurantul Parcului Snagov, ante sau 1936

fig. 3. Restaurantul Parcului Snagov, ante sau 1935

fig. 4. Restaurantul Parcului Snagov

fig. 5. Restaurantul Parcului Snagov, corpul dinspre intrarea în parc, 1936

fig. 6. Intrarea în Parcul Snagov

fig. 7. Vedere de pe terasa Restaurantului Parcului Snagov. În fundal, Bufetul Ștrandului și ștrandul. 1936.

fig. 8. Pe terasa Restaurantului Parcului Snagov, 1933

fig. 9. Pe terasa Restaurantului Parcului Snagov

fig. 10. Pe terasa Restaurantului Parcului Snagov. În fundal, ștrandul.

fig. 11. Pe terasa Restaurantului Parcului Snagov, 17 iulie 1933

fig. 12. În fața Restaurantului Parcului Snagov,  ante sau 1938

fig. 13. Intrarea în Parcul Snagov, în stânga se vede unul dintre corpurile restaurantului, 1931

fig. 14. Intrarea în Parcul Snagov, în dreapta se vede unul dintre corpurile restaurantului și terasa, 1938

fig. 15. Restaurantul Parcului Snagov văzut de pe malul opus, 1931

fig. 16. Urcând spre Restaurantul Parcului Snagov, 1930

fig. 17. Restaurantul Parcului Snagov văzut de pe malul opus, 1930

fig. 18. Pe terasa Restaurantului Parcului Snagov, 1930

fig. 19. Colaj cu cele trei restaurante proiectate de Octav Doicescu în parcul Snagov. 

fig. 20. Amplasamentul restaurantului este indicat de săgeata roșie

REGIUNEA SNAGOV în Harta UNIREA, 1939

Redăm mai jos fragmente din câteva articole apărute în anii 1931-1932 în care, pe lângă prezentarea și analizarea tuturor lucrărilor de la Snagov, apare și Restaurantul Parcului.

fig. 21. Eufem Mihăileanu, SNAGOVUL (fragment), 1931, Tiparul ”Oltenia”, București

fig. 22. Ing. T. Radulescu, Parcuri şi grădini  (Parcuri, grădini, terenuri de joc și sport, păduri și locuri de recreație), Institutul Urbanistic al României, 1932

fig. 23. Ing. Cincinat Sfințescu, Estetica Bucureștiului, 

Institutul de Arte Grafice ”Bucovina”, 1932, pag. 94-102 (fragmentul 1.)

fig. 24. Ing. Cincinat Sfințescu, Estetica Bucureștiului, 

Institutul de Arte Grafice ”Bucovina”, 1932, pag. 94-102 (fragmentul 2.)

fig. 25. Ing. Cincinat Sfințescu, Estetica Bucureștiului, 

Institutul de Arte Grafice ”Bucovina”, 1932, pag. 94-102 (fragmentul 3.)

note: 

1 - Dreptatea, 15 mai 1930 (fragment de articol)

2 - Curentul, 3 septembrie 1929

3 - Universul, 4 septembrie 1929

4 - Ilustrațiunea Română, 15 mai 1930, fragment din articolul La Snagov, pe iarba verde de Ion Tik 

5, 6 - A se vedea articolul dedicat acestui subiect pe care-l vom publica în curând.

7 - În același stil REGIONAL, Octav Doicescu avea să proiecteze ulterior Cabana Babele (1937), Cabana Ilgani (1937) și Cabana Insula Lupilor (1937), Conacul Alimănișteanu (1938).

8 - A se vedea articolul dedicat acestui subiect pe care-l vom publica în curând.

9 - Curentul, 29 aprilie 1934

10 - Spre exemplificare, un grup de intelectuali americani care vizitează România sunt invitați de primarul Bucureștiului să ia masa la Snagov și să viziteze realizările primăriei din Parcul Snagov, Curentul, 22 august 1933.

11 - Dreptatea, 20 august 1930 (fragment de articol)

sursa imaginilor:

1 - Arhiva Andrei Doicescu

2-11 - Colecția Liliana Chiaburu

13, 15 - Eufem Mihăileanu, SNAGOVUL (fragment), 1931, Tiparul ”Oltenia”, București, fotografia: Ebner

14 - Revista Ilustrațiunea Română, 20 iulie 1938

16-18 - Revista Ilustrațiunea Română, 15 mai 1930

_____________________________________________________________________