8 ianuarie 2012

Despre regional - Contribuția acad. prof. dr. arh. Octav Doicescu

pe  9 ianuarie 2012 se implinesc 110 ani de la nasterea arh. Octav Doicescu


drd. arh. Alin Toma Negoescu
Casa Nicolae Caranfil, str. Emile Zola nr. 2
Articolul de fata face parte din stradania autorului de incadrare a creatiei prof. arh. Octav Doicescu , a operei sale preponderent interbelica , in cadrul scolii nationale de arhitectura .
Viziunea profesorului arhitect Octav Doicescu cu privire la arhitectura moderna, romaneasca, ce trebuie promovata in orasele noastre , il recomanda arhitectilor de azi ca un precursor al ‘’ regionalismului critic", cu 50 de ani inaintea arhitectului Kenneth Frampton , ideologul si teoreticianul acestui curent din arhitectura moderna . Din 1980 pana astazi , regionalismul critic si- a dovedit actualitatea si forta . In secolul XXI , acest curent grupeaza opozitia fata de fenomenul de globalizare prezent in societatea moderna , globalizare care are ca scop principal stergerea trasaturilor specifice , traditionale , ale natiunilor , insasi termenul de “ natiune “ urmand a fi abandonat .
Deoarece Scoala nationala de arhitectura s-a bazat de la inceput pe contributia unor mari arhitecti de talia lui Mincu , Cerchez sau Petre Antonescu, sa vedem daca arhitecti moderni de talia lui Octav Doicescu , H. Delavrancea , P. Smarandescu , S. Ciortan etc. pot influenta in bine creatia arhitectilor romani de azi . Anticipand raspunsul, afirmam de la inceput ca arhitectura cu nuante lirice si urbanismul de tip organic ale profesorului Octav Doicescu constituie exemple de referinta in arhitectura romaneasca a caselor frumos concepute , aceste exemple inscriindu- se cu succes in diversitatea scolilor de arhitectura din Europa , in suita realizarilor importante din perioada interbelica . Urbanismul si arhitectura promovate de Doicescu se inscriu in cadrul contributiei arhitecturii romanesti la arhitectura europeana , in cadrul contributiei culturii noastre la cultura Europei .
In perioada postbelica a creatiei , perioada influentata de factorul politic ( cu handicapul neapartenentei arhitectului la partidul unic ) , de nocivitatea curentului realist socialist - curent impus din afara tarii , de concurenta neloiala a arhitectilor clientelari regimului comunist si de inaintarea in varsta a profesorului , Doicescu a continuat sa fie prezent in epoca cu lucrari mari , frumos concepute , cu studii teoretice, articole si cuvantari , dovedind crezul sau artistic de o viata ; aflam astfel legatura si continuitatea creatiei interbelice cu cea postbelica . Totodata mentionam buna cunoastere de catre profesor a arhitecturii vest si est europene , a arhitecturii din SUA , Brazilia , Mexic etc. prin deplasarile sale in strainatate ( trimis de statul roman, de Uniunea Arhitectilor sau calatorii particulare ), deplasari urmate de articole publicate in presa vremii sau de referiri ce apar in conferinte sau in activitatea de la catedra .
Toate cele de mai sus sustin dimensiunea de arhitect european a staturii profesorului . Poate si mai mult , gandindu- ne la primirea de catre Octav Doicescu a titlului de “Cetatean de onoare a orasului New York “ si a medaliei de argint a Targului mondial 1939 - 1940 , ca autor al proiectului ( si coordonator al realizarii designului interior ) la Casa Romaneasca si coautor al Pavilionului Romaniei , impreuna cu arh. G. M. Cantacuzino.
(cititi mai departe dand clic pe link-ul de mai jos)
at