EVZ prezintă portretul lui Octav Doicescu, arhitectul care a creionat cartierul protipendadei bucureştene şi care, înainte de a deveni prizonierul îngheţului comunist, a primit cetăţenia americană.
Octav Doicescu a conceput Parcul Herăstrău, a desenat primele case în cartierul Jianu, numit astăzi Primăverii, şi a repurtat cel mai mare succes înregistrat vreodată de România la o expoziţie internaţională. A proiectat clădirea Operei, imobile pentru activităţi sportive, blocuri rezidenţiale şi - ultimul gest al unei cariere longevive – a conceput ansamblul Politehnicii Bucureşti.
40 de case modeste
Cartierul Primăverii, pe care protipendada comunistă l-a lăsat moştenire protipendadei de astăzi, a fost conceput, iniţial, pentru a oferi locuinţe angajaţilor Uzinelor Municipale Bucureşti – o societate de stat, din subordinea primăriei, însărcinată, la vremea aceea, cu distribuţia de gaze, electricitate şi apă, cu cu igienizarea şi înfrumuseţarea Capitalei. Doicescu a proiectat aici aproximativ 40 de case, de dimensiuni modeste, pe măsura puterii de cumpărare a destinatarilor, dar şi în acord cu convingerile sale teoretice, ale unei arhitecturi minimaliste, discrete, eliberate de încărcătura stilului tradiţional.
Printre ele se găsea şi casa proiectată pentru profesorul Dimitrie Gusti, o locuinţă cu un etaj şi-un foişor care găzduia încăperea de lucru a savantului. (După 1990, casa lui Gusti a fost locuită de Ion Raţiu, iar azi este proprietatea antrenorului Mircea Lucescu.)
Ciclul "Luna Bucureştilor"
În 1935, Octav Doicescu s-a ocupat de organizarea primei expoziţii din ciclul "Luna Bucureştilor": o demonstraţie anuală de arhitectură şi urbanism, inspirată de manifestări similare ţinute în Italia lui Benito Mussolini. Expoziţia se desfăşura sub patronajul lui Carol al II-lea, dura 30 de zile, evoca trecutul şi încerca să anticipeze viitorul edilitar al Capitalei.
Cu acea ocazie, Doicescu a proiectat "Fântâna Zodiac" - o arteziană placată cu mozaic, care rezistă şi astăzi în Piaţa Libertăţii şi, un an mai târziu, "Fântâna Mioriţa" aflată la intrarea în cartierul Băneasa.
În 1936, la sugestia lui Dimitrie Gusti, a sistematizat o zonă de mlaştini, secată şi transformată în parcul numit azi Herăstrău.
Casa din America
În 1939, a fost însărcinat să proiecteze o casă românească la expoziţia internaţională de la New York. Lucrarea lui s-a bucurat de un foarte mare succes şi a fost recompensată cu medalia de argint a târgului.
Ca urmare, Fiorello LaGuardia - legendarul primar al New Yorkului - i-a conferit, în octombrie 1939, titlul de cetăţean de onoare al oraşului.
Fântâna Mioriţa, restaurantul Grădinii Botanice şi Opera Română
Doicescu a proiectat fabrica de cauciucuri de la Floreşti, restaurantul din Grădina Botanică Bucureşti, clubul nautic de la Snagov, casa de odihnă a societăţii Gaz-Electrica de la Snagov - privită ca una dintre cele mai reuşite clădiri ale sale - yacht-clubul din Herăstrău, Cabana Babele, Cercul Militar din Piteşti, actualul sediu al Consiliului Naţional al Cinematografiei, a ilustrat coperţi de carte, a semnat desene, gravuri şi acuarele.
Proiecte rămase pe hârtie
În 1938, a conceput planurile a ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai mare zonă verde a Bucureştiului: Parcul Olimpic al Capitalei. Proiectul presupunea exproprierea a o mie de case particulare, asanarea lacului Plumbuita şi crearea unui parc care să se întindă între actuala Piaţă Muncii şi Spitalul Fundeni. Pe ruinele acestui plan edilitar, în perioada comunistă, a fost amenajat Parcul Stadionului Naţional.
Sfârşitul războiului l-a găsit pe Doicescu cu proiecte pentru construirea unor case tip - ieftine, din prefabricate, destinate muncitorilor - lucrare la care colaborase cu Emil Prager şi care încerca să răspundă crizei de locuinţe a păturilor sociale defavorizate, problemă resimţită acut încă din perioada interbelică. Proiectul nu s-a materializat.
Alte planuri importante nerealizate ale arhitectului: o aerogară la Băneasa, un sediu pentru Ministerului de Interne şi un studiu de sistematizare pentru Piaţa Universităţii.
Intervenţiile sovietice
Octav Doicescu s-a născut în 1902 la Brăila. A absolvit liceul la Ploieşti, unde a cunoscut-o pe viitoarea soţie, Suzana Carapancea, fiica prefectului din Prahova şi nepoata colonelului Dimitrie Papazoglu, istoric al Bucureştiului. Doicescu a avut doi fii, Anton - arhitect, şi Andrei - critic de artă care, în 1969, a plecat în Franţa unde trăieşte şi astăzi. Octav Doicescu a predat la Institutul "Ion Mincu" şi este al treilea arhitect primit în Academia Română, după Petre Antonescu şi Duiliu Marcu. În 1935 a semnat, alături de Marcel Iancu şi Horia Creangă, broşura "Către o arhitectură a Bucureştilor", manifest care punea în discuţie modernizarea urbană a Capitalei. S-a numărat printre fondatorii revistei de estetică "Simetria", alături de arhitectul G.M. Cantacuzino, de care l-a legat o prietenie strânsă.
În 1953, Doicescu a proiectat Opera Română, lucrare pe care criticii o consideră tributară realismului socialist. Fiul său, Andrei, comentează: "Opera este o bubă în cariera lui Octav Doicescu, însă trebuie ştiut că actuala clădire nu corespunde planurilor desenate de tatăl meu. Faţada de astăzi este consecinţa intervenţiei unui consilier cultural sovietic pe nume Zvedin. Erau, totuşi, anii ’50! O vină a lui poate fi faptul că dorea neapărat să construiască".
"Dacă nu ajungea arhitect, cred că s-ar fi făcut regizor"
Andrei Doicescu povesteşte că tatăl său, atunci când ridica aparatul foto în dreptul ochilor, făcea poze cu nemiluita: lua instantanee familiei şi încadra clădiri, coloane, capiteluri, până îşi atingea limitele rezistenţei fizice. Făcea poze mai întâi cu un aparat Leica, apoi, după ce s-a întors de la New York, folosea un Kodak. Un munte de fotografii, negative şi role de film de 16 mm a rămas de pe urma acestei pasiuni. "Dacă nu se făcea arhitect, cred că s-ar fi apucat de cinematografie".
Copiii petreceau clipe puţine alături de el, în zori şi noaptea. "Era atât de preocupat de proiectele lui şi de cursurile de la Arhitectură, muncea atât de mult, încât îl vedeam doar la capătul zilei, aproape prăbuşit de oboseală. Nu avea timp de familie, era obsedat de profesie".
Visul lui Miriam Hopkins şi Turnul Dezrobirii
Un număr din septembrie 1939 al săptămânalului interbelic "Gazeta Municipală" anunţa că o divă a Hollywoodului, îndrăgostită de casa românească pe care Doicescu o proiectase la New York, dorea să i se construiască una identică în împrejurimile Los Angelesului. Autoarea acestui vis era Miriam Hopkins, preferată a regizorilor William Wyler şi Ernst Lubitsch, rivală declarată a lui Bette Davis - cu care împărţea acelaşi bărbat - şi deţinătoare a unei nominalizări la Oscar. Nu ştie nimeni ce s-a întâmplat cu planurile edilitare ale actriţei.
Omagiu reîntregirii
După ce România, alăturându-se Germaniei hitleriste, a recucerit Basarabia, guvernul l-a comisionat pe Doicescu să realizeze un monument care să omagieze victoria. Aşa a fost construit Turnul Dezrobirii, în 1942, un impozant ansamblu arhitectural ridicat în apropiere de Chişinău - cu basoreliefuri şi fresce interioare - care, doi ani mai târziu, când Basarabia a fost reanexată de URSS, a fost distrus de tancurile sovietice.
Poşta de pe Banu Manta
Înverşunarea războiului a cunoscut şi manifestări mai blânde. Petre Derer, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România, povesteşte că atunci când Doicescu a proiectat poşta de pe strada Banu Manta, învelită în cărămidă roşie, autorităţile de la Bucureşti i-au reproşat alegerea acestei culori. Ne aflam în plin război cu URSS, roşu era culoarea bolşevicilor, dar, în ciuda alergiilor pe care le-a stârnit, n-a atras asupra poştei furia unei alte demolări.
Casa lui Doicescu, achiziţionată de Dinu Patriciu
Dinu Patriciu, actualul proprietar al casei pe care Octav Doicescu a proiectat-o pentru sine însuşi în cartierul Jianu - în care arhitectul a trăit, a desenat şi a murit, în 1981 -, spune că a achiziţionat imobilul şi din motive sentimentale: "În primul rând, e un monument de arhitectură şi ar fi fost păcat să se risipească din cauza prostului-gust al unui nou proprietar. Nu i-am fost student domnului profesor Octav Doicescu, dar, pe vremea aceea, toţi îl ascultam cu încântare şi îl numeam, cu drag şi respect, «Moşul»".
Patriciu a pus o placă de marmură la intrarea în casă, cu următoarele vorbe, gândite acum 75 de ani de cel care a conceput imobilul: "Locuitorii acestui oraş, deasupra proprietăţilor individuale, au o proprietate comună: frumosul". E un citat desprins din broşura pe care Octav Doicescu a semnat-o alături de Marcel Iancu şi Horia Creangă - "Către o arhitectură a Bucureştilor" - un compendiu de principii inovatoare, idei limpezi şi generoase, dar şi fraze care astăzi ar părea adevărate erezii la adresa patrimoniului naţional construit.
"Nu i-am fost student domnului profesor Octav Doicescu, dar, pe vremea aceea, toţi îl ascultam cu încântare şi îl numeam, cu drag şi respect, «Moşul»"
DINU PATRICIU, arhitect, om de afaceri
Născut la Brăila, urbanist la Bucureşti
Octav Doicescu s-a născut în 1902 la Brăila. A absolvit liceul la Ploieşti, unde a cunoscut-o pe viitoarea soţie, Suzana Carapancea, fiica prefectului din Prahova şi nepoata colonelului Dimitrie Papazoglu, istoric al Bucureştiului. Doicescu a avut doi fii, Anton - arhitect, şi Andrei - critic de artă care, în 1969, a plecat în Franţa unde trăieşte şi astăzi. Octav Doicescu a predat la Institutul "Ion Mincu" şi este al treilea arhitect primit în Academia Română, după Petre Antonescu şi Duiliu Marcu. În 1935 a semnat, alături de Marcel Iancu şi Horia Creangă, broşura "Către o arhitectură a Bucureştilor", manifest care punea în discuţie modernizarea urbană a Capitalei. S-a numărat printre fondatorii revistei de estetică "Simetria", alături de arhitectul G.M. Cantacuzino, de care l-a legat o prietenie strânsă.
articol de Ionuţ Stănescu
(cititi mai departe si interviul lui Andrei Doicescu despre Arh. Octav Doicescu
http://atelieruldearhitectura.blogspot.com/2011/02/interviu-despre-arh-octav-doicescu-cu.html)
articol preluat din Evenimentul Zilei din 14 februarie 2011
http://www.evz.ro/detalii/stiri/parintele-cartierului-primaverii-medaliat-la-new-york-921178.html
.
.
http://atelieruldearhitectura.blogspot.com/2011/02/interviu-despre-arh-octav-doicescu-cu.html)
articol preluat din Evenimentul Zilei din 14 februarie 2011
http://www.evz.ro/detalii/stiri/parintele-cartierului-primaverii-medaliat-la-new-york-921178.html
.
.