.
.
.
.
.

21 mai 2022

Amenajarea Parcului Snagov - Tema pentru concursul de arhitectură din 1930 elaborată de ing. Cincinat Sfințescu


Anunțul pentru concursul de arhitectură pentru amenajarea Snagovului,
 publicat în Dreptatea, 26 aprilie 1930



Atât textul temei de concurs din 1930 redat mai jos, cât și introducerea și comentariile din final, aparțin ing. Cincinat Sfințescu. 
Comentariile sunt scrie în 1932 și se referă la amenajările și construcțiile proiectate la Snagov de Octav Doicescu și care la acea dată erau deja realizate.

sursa textelor și a imaginilor : Revista ”Urbanismul”, 11-12 din 1932


Reproducem mai jos parte din textul Programului concursului pentru amenajarea lacului Snagov și împrejurimilor, întocmit în' Aprilie 1930 și publicat în Monitorul Comunal al Municipiului Bucure ști din 20 Aprilie 1930. Programul cuprinde cadrul general în care o amenajare estetică, pe care voim acum s-o indicăm, poate fi concepută. Este cazul să ne reamintim ceea ce a spus Lathaby: ”frumos este să faci ceea ce trebuie făcut”. 


1. Obiectul concursului. Primăria municipiului Bucure ști deschide un concurs public de anteproiecte între speciali ști spre a obține soluțiile de ansamblu cele mai practice, mai estetice și mai economice, în vederea amenajării lacului Snagov și a zonelor vecine litoralului acestui lac. Anteproiectele vor trebui să corespundă cerințelor mai jos arătate pentru stațiuni climaterice, de repaos, sport și agrement, la dispoziția în deosebi a populației Capitalei. 

2. Prevederi minimale. Concurenții vor urmări un program minimal de lucrări care să corespundă obligațiunilor legale ale municipiului București prevăzute în legea pentru înfrumusețarea împrejurimilor Capitalei, și adică :
 
a) Să prevadă amenajări pentru o stațiune climaterică de odihnă, de agrement și de sport, cu parcuri, canotaj, terenuri de sporturi diferite, hoteluri, pavilioane, colonii de vară și colonie de vile cu loturi de 500-1000 mp o parcelă. 

b) Amenajarea va cuprinde cel puțin suprafața de 1500 hectare din pădurea Snagov-Țigănești, jud. Ilfov, cu trupurile Fundul Sacului și Popești și cu conacul Vatra Mânăstirii Snagov, de circa 1000 ha cu drumul de halaj și insula lacului Snagov, cu mânăstirea de pe ea. 

Aceste terenuri sunt indicate pe plan șele topo grafice anexate la program. 

c) Defrișările de pădure vor fi numai cele strict necesare acestor amenajări și nu vor întrece 100 hectare suprafață totală. 

d) Teren cu amenajări speciale și independente pentru Institutul Național de Educație Fizică și alt teren cu amenajări pentru Asociația Cercetășiei Române. Ambele terenuri vor fi prevăzute pe malul lacului. 

e) Organizarea de colonii ori campamente școlare, în genere o amenajare cu caracter de ocrotire socială, cu plajă separată. 

f) Restaurarea localului Mânăstirii Snagov din insulă și amenajarea acelei insule. 

g) Amenajări speciale pentru piscicultură de diferite specii, și pescuit în felurite moduri. 

h) Aranjamente pentru păstratul stufului decorativ și organizarea concesiunii tăieri stufului în mod periodic. 

i) Sistematizarea comunelor de pe malurile lacului Snagov pentru a corespunde scopului urmărit. 

3. Indicațiuni și prevederi suplimentare. Se lasă deplină libertate inițiativei concurenților să facă și alte propuneri în anteproiectele ce vor prezenta, pe lângă prevederile minimale și imperative mai sus arătate.

Se va urmări însă ca aceste creații să satisfacă mai ales cerințele unei destinderi nervoase și a unei educații fizice și sociale a maselor. 

Ținând seama de parcurile din capitală și cele mai apropiate din jurul ei, existente ori în curs de creiere, se va putea conta aici pe 5000 vizitatori în timp de sărbătoare chiar de la început. Nu ar fi de dorit ca numărul maxim al vizitatorilor să treacă de 20.000 nici în viitor, fiind-că s-ar pierde caracterul unei stațiuni de odihnă. 

Se va căuta însă a se păstra cât mai unitară pădurea existentă. 

Se vor urmări grupări în cadre pitorești prin o concentrare care economisește mult din cheltuielile pe care o răsfirare prea mare le-ar impune. 

Se va păstra un cadru corespunzător rusticității țării, utilizându-se însă în primul rând decorația cu arbori de diferite esențe ce se va fixa. 

Se va urmări salubritatea: deci lupta contra prafului, țânțarilor, gunoaielor, stagnării apelor (canalizări). 

Economia va fi mentorul proiectantului, dar lăsând posibilități de dezvoltare și perfecționare a lucrărilor în viitor. 

Se va proiecta o amenajare și a proprietăților particulare limitrofe lacului Snagov, inclusiv satele, urmărind, aceleași țeluri și indicând în special zonele ce trebuie să rămână, fie pentru culturi agricole, ferme, crescătorii etc. fie pentru plantații permanente. 

În partea din jurul lacului Snagov unde se află proprietăți particulare se vor concentra pe cât posibil distracțiile populare lăsând proprietatea comunei pentru partea sportivă, decorativă și de odihnă.

În consecință:

a) Se vor studia mai multe accese și cât mai ieftine și repezi la aceste locuri atât dinspre București cât și dinspre Ploiești, atât cu ferată, cât și cu automobilul, autobuzul etc.

b) Afară de colonia de vile impusă și care nu se recomandă a cuprinde mai mult de 160-200 loturi distribuite în mod linear în partea de lux a amenajării, se vor prevedea și lotizări de închiriat pentru mici grădini model, care să servească muncitorilor orășeni, atât nevoilor de consum propriu, cât și pentru îndestularea pieței localității create. 

c) În vecinătatea acestor lotizări (allotements) se vor crea ferme cu livezi, lăptării, zarzavagerii, ș.a . 

d) Hotelurile, restauratele, lăptăriile, cofetăriile, barurile, plajele vor fi prevăzute, pentru resurse pecuniare diferite. 

Plaja populară va avea o extensie deosebit de mare și bine expusă la soare în orele de afluență. 

e) Se vor înființa diferite distracții permanente producătoare de venituri cu care să se întrețină și spori treptat îmbunătățirile, în afară de instalațiile deja menționate, adică cele pentru sporturi terestre sau acvatice. 

f) Se va urmări ca drumul de halaj să fie utilizat și pentru automobile cum și instalarea de poduri plutitoare pentru traversarea lacului și cu automobilul, în câteva puncte interesante.

g) In centrele de aglomerare se vor crea piețe de staționare organizate pentru automobile, autobuze, vehicule cu tracțiune animală ș. a. cu adăposturi și locuri de spălat mașinile, de alimentat cu benzină și ateliere de reparații, etc. 

h) Adăposturi în formă de șoproane contra ploii vor fi prevăzute răsfirate prin luminișuri în pădure, iar poduri permanente vor fi proiectate unde va fi nevoie. 

i) Se vor stabili locuri pentru sanatorii și aziluri cu caracter permanent, dar izolate de celelalte centre de exploatare. 

j) Se va prevede amenajarea de luminișuri din pădure (poieni) fie cele existente, fie de creat, și se va indica destinația și utilizarea lor. 

k) Afară de terenurile și instalațiile de sport ale Oficiului Național de Educație Fizică, și acelea ale Asociației Cercetășiei Române, se vor prevede și altele pentru asociații sau concesiuni particulare pentru golf, foot-ball, tenis, tragere la semn, curse de regate, piroscafe (motor-boots) sporturi de iarnă, ș. a.

4. Transporturi și edilitate. Nu se va cere rezolvarea prin proiect a problemei transporturilor ori a chestiunilor edilitare specificate mai sus, ci numai indicații tehnice și financiare sumare în memoriul și în piesele anteproiectului, lucrări care a priori sunt admisibile, atât din punct de vedere tehnic cât și financiar . 

5. Planuri de bază [...]
[...]



Așadar, potrivit scopului urmărit, vom avea să amenajăm la Snagov în chip estetic un peisaj natural, compus din câmpie, păduri, lac, cu monumente pitorești și istorice, împreună cu lucrări noi arhitectonice și de inginerie, mai ales cu caracter utilitar, care sunt recomandate a fi proiectate. În fig. 62 se vede modul simplu cum s-a rezolvat trecerea unei „coade” prin un bac tras în lungul unui cablu.


fig. 62.  Trecerea unei coarde cu un bac tras pe cablu (n.m. Amenajarea îi aparține lui Octav Doicescu)

Elementele predominante aici sunt lacul cu coadele, tentaculele lui (fig. 62), pădurea cu luminișurile ei (fig. 5), și apoi câmpul cu ondulațiile lui, în special între Dobroșești și Ghermănești (fig. 63). 


fig. 63. Vederea lacului Snagov spre Dobroșești și Ghermănești (teren slab ondulat)

În cadrul frumuseților naturale ale Snagovului, grija noastră de căpetenie este să ne ferim de amenajări antiestetice, adică prin lucrările gen utilitar, prin lucrările de artă industrială ce se vor executa, să nu stricăm peisajul natural socotind că sporim valoarea estetică a localității. 

Ne vom feri a cădea în această greșeală, dacă vom acomoda orice lucrare viitoare la cerințele naturii locale, accentuând chiar caracterele naturii: să păstrăm vegetația bogată din pădure și de pe maluri (fig. 2, 3, 64), apa curată. 


fig. 64. Vegetație bogată pe malurile lacului Snagov (n.m. Amenajarea îi aparține lui Octav Doicescu)

Malurile pitorești, în caz de consolidări, să apară cât mai puțin deasupra nivelului apei. Clădirile vor avea linii și forme liniștite, cum se prezintă chiar peisajul în această regiune (fig. 65). 


fig. 65. Restaurantul de la Snagov (clădire cu forme liniștite) (n.m. Proiectul îi aparține lui Octav Doicescu)


Să nu înghesuim clădirile și să nu distrugem copacii din jurul viitoarelor clădiri. Acestea nu vor trebui niciodată să acopere mai ales vederile libere existente acum în atâtea direcții de pe malurile apei și ca atare casele să fie mult, departe retrase de țărm, și numai rare excepții să existe de la această regulă, iar atunci acestea să fie motivate artistic.

Căci aici peisajul natural este esențialul și a acesta acționează artistic senzorial și sentimental. Să respectăm deci formele și culorile naturii și să le scoatem la lumină când sunt ascunse, dar să nu le falsificăm sau ascunde, căci emoția artistică senzorială va dispare și vom avea antiesteticul. 

Câtă judiciozitate estetică constatăm în modul de așezare, concepție și execuție de pildă în casa-buft așezată retrasă în pădure, nu departe de lacul Snagov (fig. 27). Ea se zărește tamissată de pe lac, nu acoperă peisajul natural, nu produce disonanță nici ca formă, nici ca și culoare, cadrului de arbori înconjurători; este rustică, ca tot peisajul românesc și înveselită de chenarele albe ale ferestrelor. Aceleași putem repeta privitor la unele adăposturi ( fig. 66). 


fig. 66. Adăpost în Pădurea Snagov (n.m. Proiectul îi aparține lui Octav Doicescu)

Chiar casa restaurantului prezintă multă sensibilitate artistică, atât ca așezare și ca execuție, cum și ca degajare. S-a aerisit în jurul ei just cât trebuia, și vegetația pare că nici nu simte un intrus acolo.

Debarcaderul-port și oarecare clădiri de serviciu, sunt fericit retrase, cu discreție, pe o coadă vecină a lacului, unde parcă o liniște mai mare lasă calmul necesar bărcilor și administrației. 

Așa zisele lacuri, din interiorul pădurii, inexistente însă vara, când apar ca luminișuri având frumusețea unor majestuoase piețe cu arhitectură unitară naturală, pot fi amenajate artistic prin lucrări de canalizare, care vara și iarna să adune apele spre punctul cel mai de jos. Păstrând luminișul liber cu toată verdeața lui, dar brăzdat de alei curate și discrete, care să deservească vilele rare ce s-ar ascunde pe margini între copaci, cu care ocazie s-ar rectifica ici și colo ieșindurile pădurii pentru sporirea lungimilor de vedere liberă, vom ajuta  artistic natura în contrastul creat acolo (fig. 5). 

Când drumurile sunt de circulație mai importantă, deci largi, se cuvine ca pe acest teren aproape șes ele să păstreze linia dreaptă, majestoasă, limitată prin peretele înalt al copacilor (fig. 4 și fig. 67) ; iar pavajul de macadam-gudronat este adecvat, fiind discret și rezistent pentru un asemenea drum, și va păstra aproape intactă frumusețea naturii.


fig. 67. Degajarea restaurantului de la Snagov (n.m. Proiectul și amenajarea îi aparțin lui Octav Doicescu)

Aleile numai pentru pietoni adesea se recomandă a fi și curbe, spre a introduce o variație în mișcare, mai ales când acele alei ar fi bordate și de mici căsuțe distribuite prin pădure și formând o colonie, în care caz aleile pot fi și căruțabile.

Recomandările de până nici sunt mai mult cu acțiune preventivă fată de anti-esteticul posibil în viitor. 

Ce recomandație însă facem pentru dezvoltarea estetică locală, ce tehnică de estetică locală să adoptăm?

Recomandăm sa se determine mai întâi, cercetând regiunea, câteva linii de perspectivă, deosebit de favorabile spre peisajul natural, cu care ocazie să se profite și pentru așezarea câtorva lucrări de stil arhitectonic. S-ar putea găsi o perspectivă sau mai multe din pădure spre lac; altele spre luminișuri, altele spre câmpul și satele vecine. 

S-ar mai putea determina, dar numai în câmpie deschisă, unul sau mai multe puncte predominante  ca formând coronamente locale, prin construirea pe ele a unor clădiri chiar particulare dar cu o arhitectură care să scoată în relief acele coronamente. Ca efectul să fie suficient și permanent, trebuie ca acele clădiri să rămână libere de jur-împrejur, în mijlocul peisajului de câmpie. 

De altfel nu trebuie să uităm ca să delimităm cu parcimonie satele vecine și terenurile de lotizat căci zonele mari de construcție vor distruge peisajul, iar peisajul distrus,  va fi moartea Snagovului estetic. 

Pitorescul poate fi pus în valoare la Mânăstirea Snagov, aflată pe o insulă, care cere o amenajare specială (fig. 68). 


fig. 68. Insula cu Mânăstirea Snagov, văzută din avion

Un debarcader și câte-va instalații estetice, mai departe de mănăstire și așezate discret, și unele măsuri de conservare, ar fi suficiente. Căsuța de lângă mânăstire nu este fericit așezată (fig. 69). 


fig. 69. Mânăstirea Snagov

Într-o singură propoziție se poate deci rezuma amenajarea estetică a Snagovului : 
„Adaptarea la natură”. 




18 mai 2022

OCTAV DOICESCU / A DOUA CĂLĂTORIE ÎN STATELE UNITE, ianuarie - iunie 1939

Aceasta este o fișă de lucru ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări.
Data ultimei actualizări: 18 mai 2022




Octav Doicescu călătorește pentru a doua oară în America la începutul anului 1939 (1) ca să definitiveze lucrările la pavilionul CASA ROMÂNEASCĂ de la expoziția universală New York World’s Fair 1939 . Prima călătorie o întreprinsese la mijlocul anului precedent, împreună cu arhitectul G.M. Cantacuzino, când fiecare și-a prezentat proiectul organizatorilor expoziției.

În această a doua călătorie, Octav Doicescu a fost însoțit de soția sa Suzana (1)  ce apare în singura fotografie cunoscută a lui Constantin Brâncuși de la New York, alături fiind și Maria Tănase (fig. 2). Asupra prieteniei dintre sculptorul Brâncuși și arhitectul Doicescu, ca și despre Casa Românească ridicată la expoziția universală New York World’s Fair 1939 vom reveni într-un alt capitol.

În acei ani călătoria dintre Europa și America se făcea cu transatlanticul între porturile Le Havre și New York. Despre drumul dus nu cunoaștem detalii, există doar o fotografie (fig. 1).  Însă despre întoarcerea în Europa aflăm din ziarul New York Herald Tribune din 8 iulie 1939(2) unde se scria că la bordul transatlanticului Champlain a Liniilor Franceze, care părăsise New York-ul la 1 iulie și urma să sosească în Le Havre pe 9 iulie, se aflau multe personalități între care și ”Octav Doicescu, architect of the Romanian Pavilion at the New York World’s Fair, and Mme. Doicescu”

Octav Doicescu era un fotograf pasionat, ba chiar și filma, ceea ce în anii ’30 era ceva foarte rar.  De la New York ne-au rămas câteva cadre de film cu arhitectura zgârie norilor, în multe prim-planuri apărând Suzana D (fig. 18).

Andrei Doicescu, fiul arhitectului, spunea într-un interviu (3)  :

"Ridica aparatul foto în dreptul ochilor, făcea poze cu nemiluita: lua instantanee familiei şi încadra clădiri, coloane, capiteluri, până îşi atingea limitele rezistenței fizice. Făcea poze mai întâi cu un aparat Leica, apoi, după ce s-a întors de la New York, folosea un Kodak.  Un munte de fotografii, negative şi role de film de 16 mm a rămas de pe urma acestei pasiuni. Dacă nu se făcea arhitect, cred că s-ar fi apucat de cinematografie"”

”Pentru el, contactul cu SUA avusese un efect revoluționar din punct de vedere profesional. De exemplu, în primă fază, antebelică, detesta betonul armat, a şi scris despre asta, dar, odată ajuns la New York, a fost atât de tare vrăjit de zgârie-norii Manhattanului încât optica lui s-a răsturnat definitiv. Imaginea Americii l-a urmărit toată viața, atât în plan profesional, cât şi în plan personal.”

Înainte de a pleca spre Statele Unite, în ianuarie 1939, Octav Doicescu primise mai multe cereri din partea unor americani, probabil bogați, ce văzuseră proiectul și pavilionul CASEI ROMÂNEȘTI ce deja se ridica pe Flushing Meadows, de a le construi în America case în stil românesc (4)

Din cauză că s-a întors în Romania în luna iulie în loc de toamnă, așa cum preconizase (1), nu a apucat să realizeze aceste proiecte. Își plănuise însă să revină în America în septembrie 1939 (4). Una dintre casele pe care urma să o proiecteze ar fi fost pentru celebra actriță de la Hollywood, Miriam Hopkins (5).

Însă, la 1 septembrie 1939 s-a declanșat cel de al II-lea Război Mondial și Octav Doicescu nu a mai revenit în America decât după mulți ani.



fig. 1. Suzana Doicescu și Octav Doicescu la bordul transatlanticului în drum spre Statele Unite, ianuarie 1939 / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu


fig. 2. Suzana Doicescu, Constantin Brâncuși și Maria Tănase la New York, 1939 / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu


fig. 3. Maria Tănase și Suzana Doicescu la New York, 1939 / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu


fig. 4. Octav Doicescu, Suzana Doicescu și penultima din dreapta,posibil Floria Capsali (soția lui Mac Constantinescu), New York, 1939  / sursa fotografiei: Arhiva Andrei Doicescu



fig. 5. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului) 


fig. 6. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului) 


fig. 7. Octav Doicescu și Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 8. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 9. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 10. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 11. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 12. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 13. Mac Constantinescu și Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 14. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 15. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 16. New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)


fig. 17. Suzana Doicescu / New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 (captură de pe ecranul calculatorului)



fig. 18.  Video-ul New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939 
Comentariu de Simona Ene:  La minutul 3 a filmat din turnurile Waldorf (cred ca acolo a stat - se vad zgârie norii pe 6th Avenue deja, în dreapta St. Patrick, în stânga Empire Building; și, mai spre sfârșitul filmului, un Wall Street foarte pustiu - probabil într-o zi de week-end...)



fig. 19. Transatlanticul Champlain a Liniilor Franceze cu care Suzana și Octav Doicescu au călătorit la întoarcerea în Europa între 1-9 iulie 1939


fig. 20. Transatlanticul Champlain a Liniilor Franceze cu care Suzana și Octav Doicescu au călătorit de la New York la Le Havre între 1-9 iulie 1939


fig. 21. Transatlanticul Champlain


fig. 22. Transatlanticul Champlain 


fig. 21. Transatlanticul Champlain


fig. 23. Transatlanticul Champlain 


fig. 24. Transatlanticul Champlain




note:

1 - Gazeta Municipală, 29 ianuarie 1939



2 - New York Herald Tribune din 8 iulie 1939. Numele lui Octav Doicescu apare pe coloana din stânga: Octav Doicescu, architect of the Romanian Pavilion at the New York World’s Fair, and Mme. Doicescu”




3 - Părintele cartierului Primăverii, medaliat la New York, interviu cu Andrei Doicescu luat de Ionuţ Stănescu, apărut la 14 februarie 2011 pe siteul EVZ.ro


4 - Gazeta Municipală, 8 ianuarie 1939




5 - Gazeta Municipală, 24 septembrie 1939







sursa imaginilor: 

1, 2, 3, 4 - Arhiva Andrei Doicescu

5-17 - Capturi de ecran din video-ul New York-ul filmat de Octav Doicescu, 1939  publicat pe Canalul YouTube Octav Doicescu

19-24 - Cărți poștale din Colecția Liliana Chiaburu

16 mai 2022

CUTTERUL FLAME AL ING. NICOLAE CARANFIL și o scurtă istorie a canalului de legătură dintre Lacul Siutghiol și Marea Neagră

Aceasta este o fișă documentară ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări .
Data ultimei actualizări: 16 mai 2022




În 1935 când a devenit subsecretar de Stat al Aerului,  ing. Nicolae Caranfil (1893 Galați – 1978 Forest Hills, New York), vice comodor al Yacht Clubului Regal Român YCRR (1) (funcție echivalentă cu cea de vicepreședinte, comodor al YCRR fiind chiar regele Carol al II-lea), și-a construit pe malul Lacului Siutghiol o vilă proiectată de arh. Octav Doicescu, în imediata vecinătate a canalului navigabil ce, la acea vreme, lega lacul de mare. 

În fața vilei se afla un debarcader marcat de un steag în vârful unui catarg (fig. 2) unde Nicolae Caranfil își ținea cutterul Flame care îi aparținea, atunci când se afla la Mamaia. 

Pentru un iubitor al yachtingului cum era Nicolae Caranfil, poziția casei era foarte avantajoasă, din fața ei cutterul putând ieși imediat pe mare sau să intre la fel de ușor pe lac (fig. 3)

De asemenea, casa se găsea în apropierea gării ce deservea Școala de tir și bombardament aerian de la Mamaia Sat, acesta fiind punctul terminus al căii ferate.

Canalul de legătură dintre lac și Marea Neagră a fost construit în 1929 odată cu construcția pe Siutghiol a hidrobazei pentru hidroavioane de la Palazu Mare și atunci când se preconiza ca lacul să devină bază maritimă navală pentru vase de război (2), (3).

Lacul Siutghiol este un liman, adică s-a format prin inundarea unei văi la gura de vărsare în mare a unui curs / surse de apă -  în cazul de față este vorba de izvoare de apă dulce care se găsesc pe fundul lacului. 

Până la 1929 apa lacului se vărsa în mare printr-un șuvoi puternic în zona viitorului canal, lacul fiind mai sus ca marea cu aproximativ un metru.  Acolo se pare că funcționase și o moară de apă.

Conform intențiilor inițiale, canalul dintre lac și mare a fost construit, la fel și hidrobaza, însă proiectul bazei navale militare nu s-a mai realizat. După 1944, noile autorități au gândit altfel întreaga zonă, s-a construit Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari și acest canal dintre Siutghiol și mare a fost desființat.

Nicolae Caranfil  își prelungea măcar cu câteva ore desele sale vizite pe care le făcea din postura de subsecretar de Stat al Aerului (1935) și apoi ca ministrul al Aerului și Marinei (1936) la hidrobaza de pe Siutghiol și Școala de Tir și Bombardamente Aeriene de la Mamaia Sat, astfel încât să apuce să iasă cu cutterul Flame pe mare (4), (5), (6), (7).

În februarie 1948, după ce în 1944-45 rămăsese în străinătate, lui Nicolae Caranfil i se retrage cetățenia română și i se confiscă averea (8). Regelui Mihai abdicase cu două luni înainte și România se transformase în republică populară. 

Cutterul Flame este naționalizat prin Legea naționalizării întreprinderilor din 11 iunie 1948 (9). De remarcat că în textul legii, Flame este numit ”Fulgerul”...


fig. 1. Ing. Nicolae Caranfil pe mare la bordul cutterului FLAME


fig. 2. Casa ing. Nicolae Caranfil de pe malul lacului Siutghiol proiectată de Octav Doicescu în 1935. Între obiectivul aparatului de fotografiat și catarg se află canalul ce lega lacul Siutghiol de mare


fig. 3. Pe această harta din 1929 se observă canalul de legătură dintre lacul Siutghiol și mare, deja construit în acel an. Casa lui Nicolae Caranfil era amplasată pe malul nordic al canalului, pe locul indicat de săgeata verde. Se observă calea ferată care avea punctul terminus la Școala de tir și bombardament aerian de la Mamaia Sat situată în imediata vecinătate a Casei Caranfil.


fig. 4. Hartă din 1906 a Institutului Geografic al Armatei cu zona unde în 1929 urma să se construiască canalul de legătură dintre lacul Siutghiol și mare


fig. 5. Sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX.
Între lac și mare există doar un șuvoi puternic prin care apele dulci ale lacului se scurg în mare




note:

1 - Adevărul, 19 august 1935



2 - Universul, 16 august 1928



3 - Dimineața, 25 februarie 1929



4 - Dimineața, 5 mai 1935



5 - Universul, 5 mai 1935




6 - 
Adevărul, 23 aprilie 1936



7 - 
Dimineața, 24 aprilie 1936



8 - 
 Adevărul, 22 februarie 1948



9 - Adevărul, 13 iunie 1948








sursa imaginilor:

fig. 1 - Carmen Irene Atanasiu, Yacht Club Regal Român, Yacht Club Român, 2014

fig. 2 - fragment dintr-o fotografie aflată în Colecția Liliana Chiaburu

fig. 3 - Harta M. Moldoveanu, CONSTANȚA, 1929

fig. 4 - Harta CONSTANȚAInstitutului Geografic al Armatei, 1906

fig. 5 - Hartă de la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX via Cătălin Mugurel Popa