ARH. AUREL DOICESCU / STAȚIA ELECTRICĂ TITAN, 1937, Șoseaua Industriilor 3, București

Aurel Doicescu, angajat al Societății Generale de Gaz și Electricitate SGGE din 1933,  proiectează între 1934 și 1936(1)  Stația de Transformare Titan în imediata vecinătate a Uzinei Malaxa, special destinată să aprovizioneze această uzina cu energie electrică.

Marile fabrici aveau centrale proprii pentru producerea energiei electrice, nerentabile și neraționale. Nicolae Caranfil a negociat furnizarea energiei electrice către industrie prin rețeaua SGGE, reușind să îl convingă chiar pe Nicolae Malaxa. Pentru aprovizionarea cu electricitate a uzinelor Malaxa, a construit stația electrica Titan. Prin cele doua centrale care alimentau Capitala cu electricitate - Filaret și Grozăvești - orașul se situa in acest sens la nivel mondial.(2)

În imaginile preluate de pe Google Maps și postate mai jos, partea de clădire proiectată de Aurel Doicescu este ”cea finisată cu cărămidă aparentă și este alcătuită din două corpuri alăturate...  Clădirea de culoare albă este o extindere proiectată și construită în anii ʼ60 - ʼ70 de către secția specializată din cadrul Întreprinderii de Distribuție a Electricității București – I.D.E.B.”(3).

Aurel Doicescu (1907-1972), fratele mai tânăr al arh. Octav Doicescu (1902-1981), a absolvit Școala Superioară de Arhitectură - specialitatea arhitectură industrială și a fost angajat ca tânăr arhitect începând cu 1933  la Societatea Generală de Gaz și Electricitate SGGE, societate condusă de ing. Nicolae Caranfil.

În 1949 Aurel Doicescu devine unul dintre primii angajați  ai Institutului de Studii și Proiectări Energetice ISPE(5), format prin preluarea unui număr dintre vechii salariați ai Companiei Generale de Gaz și Electricitate(6), unde a lucrat până la pensionare. 

Dicționar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) 

Asociația Bucureștiul Meu Drag

note: 

1, 3 - apud ing. Constantin Dan Mocanu care spune:

Clădirea pusă în operă de Societarea Generală de Gaz şi de Electricitate Bucureşti (SGGEB) este cea finisată cu cărămidă aparentă. Are două corpuri alăturate:

- Corpul principal care adăposteşte sala de conexiuni, camera de comandă, biroul şefului de staţie, vestiar, toaletă, diverse spaţii tehnologice şi de depozitare ...

- Turnul de decuvare, un spaţiu tehnologic destinat lucrărilor de întreţinere şi reparare a echipamentelor electrice.

Clădirea de culoare albă este o extindere proiectată şi construită în anii ʼ60 - ʼ70 de către secţia specializată din cadrul Întreprinderii de Distribuţie a Electricităţii Bucureşti – I.D.E.B.

Lucrarea de alimentare cu energie electrică a Fabricilor Malaxa a început în 1934-35 şi a fost finalizată cu punerea în funcţiune în 1936. Lucrarea conţinea, pe lângă staţia electrică şi cele două cabluri subterane prin care aceasta era alimentată din staţia electrică Obor aflată în vecinătatea Gării Obor (cale lungă!). La vremea aia lucrurile se mişcau repede.

2 - Mihai Olteneanu, Univers Ingineresc nr.: 3/2003 (291)

4 - site-ul ISPE:

1949 – Pe 3 martie se înființează Institutul de Studii și Proiectări Energetice – ISPE, prin preluarea unui număr din salariații Companiei Generale de Gaz și Electricitate. 

5 -  Costin-Liviu Rucăreanu, Personalități din energetica românească, Asociația „Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie" - IRE, 5 mar. 2003, pag. 140

sursa fotografiilor: 

Google Maps (data realizării fotografiilor: 2011)

_____________________________________________________________________ 

Această fișă documentară se va actualiza pe parcursul timpului cu noi informații. 

Data ultimei actualizări: 29 martie 2022