.
.
.
.
.

26 octombrie 2021

Octav Doicescu / Rubrică în "The Grove Dictionary of Art" (fișă documentară O. D. )





SURSA:

The Dictionary of Art 
editor - Jane Turner
editura - New York: Grove's Dictionaries 
anul publicării -  1996
volumul 9, pag. 70-71



TRANSCRIERE LITERALĂ:

Doicescu, Octav (b Braila, 8 Jan 1902; d Bucharest, 10 May 1981). 

Romanian architect, urban planner, theorist and teacher. He trained (1925-32) at the High School of Architecture and at the Academy of Fine Arts, Bucharest. In 1936-9 he was responsible for extensive development projects in Bucharest, including those for the integration into the city of such new areas as the Herastrau residential quarter, Baneasa housing estate and Cotroceni Avenue. He also contributed to the design of important buildings, such as the Village Museum (1936), and designed Mioritza Fountain, Mioritza Fountain Square (1936), all in Bucharest. In the late 1930s he travelled in Italy, particularly Tuscany, where he found affinities with his own approach to architecture in the restrained use of decoration to achieve natural light effects on surfaces, in the flat roofs and in the subtle handling of materials. Doicescu developed an architectural style characterized by simple volumes adapted to environmental and functional requirements, revealing a sensitivity in his use of materials and rejecting any artificial assimilation of the International Style or the highly decorative Byzantine Revival tradition in Romanian architecture. In 1939 he designed the Romanian House for the World's Fair, New York, where he also met Frank Lloyd Wright, whose architectural views he shared. The Romanian House embodied Doicescu's conception of proportion, rhythm and balance, ideas that were presented in the review Simetria, which he edited (1939-47) with the philosopher, mathematician and aesthetician Mathyla Ghyka (1881-1965) and G. M. Cantacuzino [Cantacuzene]. Doicescu's search for a 'lyrical architecture', based on economy of detail and rhythmic balance, also reflected his friendship with the sculptor CONSTANTIN BRANCUSI, with whom he collaborated on a project (1938-41; unexecuted) for a temple at Indore, India (see Varia). At the end of World War II he became a professor at the Institute of Architecture, Bucharest, and a member of the Romanian Academy. He contributed to the reconstruction of towns destroyed during the war, designed domestic and industrial buildings, and built the Bucharest Opera House (1953). His last project, the Polytechnic Institute (1970), Bucharest, expressed his continued reservations about extreme functionalism and his preference for spatially integrated architecture.


BIBLIOGRAPHY
G. Cantacuzene: ”Tendances dans L' architecture roumaine"', L' Archit. d'Aujourd'hui, v/5 (1934), pp. 57-62
R. Moitry-Bizary: ”Architecture en Roumanie: Bucarest”, L' Archit. d'Aujourd'hui, v/5 (1934), pp. 55-56
P. Derer, ed.: Octav Doicescu: Despre arhitectură: Scrieri, cuvântări [Octav Doicescu: on architecture: writings, speeches] (Bucharest, 1983) [with extensive bibliog.]
R. Varia: Brancusi (New York, 1986), pp. 292-4

ANDREI DOICESCU


TRADUCERE:

Doicescu, Octav (n Braila, 8 ian 1902; d Bucuresti, 10 mai 1981).
Arhitect, urbanist, teoretician și profesor român. S-a pregătit (1925-32) la Facultatea de Arhitectură și la Academia de Arte Frumoase, București. În anii 1936-1939 a fost responsabil de ample proiecte de dezvoltare în București, inclusiv cele pentru integrarea în oraș a unor noi zone precum cartierul Herăstrău, complexul de locuințe Băneasa și B-dul Cotroceni. De asemenea, a contribuit la proiectarea unor clădiri importante, precum Muzeul Satului (1936), și a proiectat Fântâna Mioritza, Piața Fântânii Mioritza (1936), toate în București. La sfârșitul anilor 1930 a călătorit în Italia, în special în Toscana, unde a găsit afinități cu propria abordare a arhitecturii în utilizarea restrânsă a decorației pentru a obține efecte de lumină naturală pe suprafețe, în acoperișurile joase și în manipularea subtilă a materialelor. Doicescu a dezvoltat un stil arhitectural caracterizat prin volume simple adaptate cerințelor de mediu și funcționale, dezvăluind o sensibilitate în utilizarea materialelor și respingând orice asimilare artificială a stilului internațional sau a tradiției extrem de decorative a renașterii bizantine în arhitectura românească. În 1939 a proiectat Casa Română pentru Expoziția Mondială, New York, unde l-a cunoscut și pe Frank Lloyd Wright, ale cărui vederi arhitecturale le împărtășește. Casa Română a întruchipat concepția lui Doicescu despre proporție, ritm și echilibru, idei care au fost prezentate în revista Simetria, pe care a editat-o ​​(1939-47) împreună cu filozofa, matematicianul și esteticianul Mathyla Ghyka (1881-1965) și GM Cantacuzino [Cantacuzene]. Căutarea lui Doicescu pentru o „arhitectură lirică”, bazată pe economia detaliilor și echilibrul ritmic, s-a reflectat și prietenia sa cu sculptorul CONSTANTIN BRANCUSI, cu care a colaborat la un proiect (1938-41; neexecutat) pentru un templu la Indore, India ( vezi Varia). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a devenit profesor la Institutul de Arhitectură din București și membru al Academiei Române. A contribuit la reconstrucția orașelor distruse în timpul războiului, a proiectat clădiri de locuințe și industriale și a construit Opera din București (1953). Ultimul său proiect, Institutul Politehnic (1970), București, exprimă continuare rezervelor față de funcționalismul extrem și preferința pentru arhitectura integrată spațial.

ANDREI DOICESCU




_____________________________________________________________________

Această fișă documentară se va actualiza pe parcursul timpului cu noi informații.
Data ultimei actualizări: 17 octombrie 2021