”Nicolae Baticu despre Metropola – Gaz şi Electricitate” / un articol de Dan Constantin Mocanu

În completarea articolului   Despre localizarea Bazei sportive Metropola proiectată în anii '30 de arh. Octav Doicescu în Parcul Herăstrău - articol de Dan Constantin Mocanu, am primit de la autorul lui, domnul Dan Constantin Mocanu materialul documentar pe care îl postez mai jos, pentru care îi mulțumesc, însoțit de o scurtă notă. (L.C.)

Am vrut iniţial să întocmesc o fişă documentară care să vă ofere o imagine asupra a ceea ce a fost Metropola. Mi-a smintit gândul textul lui Nicolae Baticu despre care ştiam, dar nu-l citisem. Cum acesta conţine unele informaţii departe de realitate, am preferat să mă ocup de afirmaţiile cunoscutului alpinist  într-un material în care veţi găsi explicaţii utile despre Metropola, dar şi despre alte realizări sociale ale SGGE. Sper să vă fie de folos. (D.C.M.)

  

 Nicolae Baticu, Amintirile unui alpinist, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981

 Nicolae Baticu, Jurnalul unui alpinist şi aviator, Editura România pitorească, Bucureşti, 2012

  

„.. dupa plecarea concesionarilor straini ai Societatii de gaz si electricitate, director general al acestei întreprinderi a fost numit inginerul Nicolae Caranfil, un om foarte capabil. Tot lui i s-a încredintat si conducerea Uzinelor Comunale Bucuresti. Pentru salariatii acestor doua întreprinderi, Caranfil a înfiintat o asociatie polisportiva, Metropola. Pentru practicarea sporturilor, Metropola a organizat o baza sportiva la Snagov, unde se afla azi clubul sportiv Dinamo. Aici au fost amenajate bazine de înot, terenuri de tenis si un hangar plin cu tot felul de ambarcatiuni: caiace, skifuri, giguri, barci cu vele si barci tip... Cismigiu, pentru plimbatul celor care nu faceau sport. Folosirea bazei materiale a asociatiei era gratuita si nelimitata pentru toti salariatii celor doua mari întreprinderi conduse de Nicolae Caranfil. O baza sportiva asemanatoare constituise Metropola si la Herastrau. Avea, în plus, la Predeal, o vila, Aurora, unde mergeau, iarna, amatorii sporturilor albe. Pentru montaniarzii Societatii de gaz si electricitate, ca si pentru cei de la Uzinele comunale, inginerul Caranfil si consilierii lui au învestit o mare suma de bani la cabana Babele, în calitate de coparticipanti. La Eforie, o alta vila statea la dispozitia salariatilor ce aveau nevoie de tratament heliomarin, dar si pentru practicarea sporturilor pe mare. În fine, amintesc ca la sediul Societatii de gaz si electricitate (bulevardul Take Ionescu 33, azi Gheorghe Magheru) existau doua sali moderne de sport - una pentru gimnastica, alta pentru scrima. Aici, în cadrul activitatilor "patronate" de Metropola s-au remarcat unii dintre cei mai buni sportivi ai timpului, campioni nationali si internationali, ca: Niculae Ionescu-Cristea si Popa (motociclism), Niculae Ion Ţapu, Niculae Dobrin, Emil Jencec si fratii Niculici (ciclism), perechea Irca Timcic-Minculescu si Fredi Eisenbeiser-Fieraru (patinaj artistic), Magda Rurac (tenis), Petre Havalet (disc, greutate, scrima), Barbuc (înot), apoi altii la tir, canotaj, vele etc. La munte, Metropola organiza excursii colective gradate, cum proceda si Clubul Alpin Român. O atentie deosebita acorda Metropola copiilor salariatilor, care erau îndrumati spre sport, în ce ma priveste, de Metropola ma leaga amintiri frumoase. Am practicat în sectiile sale gimnastica, scrima, înotul, canotajul, ciclismul, pilotajul si alpinismul. Toate aceste discipline sportive m-au fortificat îndeajuns ca sa ma ajute la escaladarea muntiilor tarii si a cîtorva vîrfuri din strainatate. Succesele mele de mai tîrziu, ca alpinist ori ca pilot, îsi au izvorul, în cea mai mare parte, în participarile la activitatile sportive initiate de Metropola. O parte din ele le voi evoca în paginile ce urmeaza, pentru ca, dupa parerea mea, au constituit începuturi. Pe de alta parte, amintindu-mi-le acum, amintesc fapte, întîmplari, evenimente traite de mine, ca alpinist, si de alti înaintasi, care - altfel - ar ramîne uitate pentru totdeauna ori ar fi denaturate grosolan dupa cum au încercat sa faca unii dintre contemporanii mei...

Clubul alpin avea trei categorii de membrii: de onoare, activi si aderenti. La înscrierea mea în club, am fost acceptat ca membru aderent si am platit ca atare cotizatia pe semestrul II al anului 1934. În cursul iernii 1934-1935, am facut o serie de ascensiuni pe vai sau pe creste, cu C.A.R., sau singur, în afara celor facute cu Metropola.”

 

 

Analiza unor afirmaţii din textul lui Nicolae Baticu

 

Sursa de informaţii: Monografia Cum este organizată şi cum funcţionează Societatea Generală de Gaz şi de Electricitate din Bucureşti, Bucureşti, 1938

 „Această lucrare terminată de imprimat la 10 septembrie 1938 a fost executată din îndemnul şi după planul domnului director general N. Caranfil, prin colaborarea direcţiilor şi serviciilor societăţii, redijarea generală având-o Secretariatul general.”

„...dupa plecarea concesionarilor straini ai Societatii de gaz si electricitate, director general al acestei întreprinderi a fost numit inginerul Nicolae Caranfil, un om foarte capabil. Tot lui i s-a încredintat si conducerea Uzinelor Comunale Bucuresti.”

 

Inginerul Nicolae G. Caranfil (28 noiembrie 1893, Galaţi – 22 aprilie 1978, New York) a fost numit director general al celor două întreprinderi comunale, UCB şi Societatea Generală de Gaz şi de Electricitate,  în anul 1930, ca parte a unui plan de reorganizare, de către primarul Dem I. Dobrescu, cu aprobarea celor două Consilii de administraţie.

În 1924, Primăria Capitalei a cumpărat participaţiile acţionarilor francezi ai Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate devenind astfel acţionar unic (proprietar).

La data numirii lui N. Caranfil concesionarii străini îşi primiseră banii şi erau plecaţi de şase ani.

Primarul Dem Dobrescu a avut mână bună. Noul director general s-a dovedit „om loial, om drept, om bun, om bun acolo unde trebuie să-și reverse bunătatea, om de muncă metodică și fecundă, om creat pentru fapte mari, omul pe care l-a înzestrat Dumnezeu cu însușirile ce îi trebuiesc unui bun conducător, omul care întruchipează tot ca să fie iubit și stimat”.

„Pentru salariatii acestor doua întreprinderi, Caranfil a înfiintat o asociatie polisportiva, Metropola.”

„Asociaţiunea sportivă Metropola” a fost înfiinţată de Gaz şi Electricitate la iniţiativa lui N. Caranfil. Prin statut, Metropola „cuprinde în sânul ei pe toţi funcţionarii Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate şi U.C.B., cari în schimbul unei cotizaţii lunare, devin membrii acestei asociaţiuni.”

 „Metropola urmăreşte crearea unui curent sănătos printre funcţionarii de toate categoriile, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei. Lozinca Metropolei este sport pentru sport, nu sport pentru performanţe. Fiecare funcţionar să ajungă să facă sport, aşa cum poate el, pentru dragostea de a face sport şi pentru satisfacţia de a-şi disciplina puţin corpul, lăsat needucat din punct de vedere fizic.

 Metropola urmăreşte să insufle membrilor săi dragostea pentru sport şi pentru mişcare în aer liber, contribuind pe cât este posibil la redresarea morală şi fizică a funcţionarilor.”

 „Activitatea sportivă a Metropolei se manifestă pe tărâmuri foarte variate, ea fiind împărţită pe secţiuni de specialitate afiliate la federaţiile respective: Canotaj, foot-ball, aviaţie, înot, alpinism, ciclism şi motociclism, tenis, hokey pe ghiaţă, atletism, gimnastică, scrimă, volley şi basket-ball, ping-pong, şah, tir, etc.”

 „Metropola pune la dispoziţia membrilor săi toate înlesnirile şi avantajele pentruca fiecare să facă sport în orele libere, după dorinţă. Astfel Metropola contribue la transportul celor ce pleacă la sky, sau pentru turism, pune la dispoziţie în timpul iernii o casă la Predeal, pentru găzduirea amatorilor, cu minimum de contribuţie din partea acestora, pune la dispoziţie materialul necesar, profesori şi antrenori, o sală de gimnastică şi una de scrimă, o casă pe malul lacului Herăstrău, amenajată cu un debarcader şi un parc de bărci, pune la dispoziţie terenuri de tenis, voley-ball, cu un cuvânt Metropola, prin toate mijloacele şi cu toate sacrificiile, caută să înfrângă inerţia rezumată în materie de sport la «n-am timp şi n-am cu ce».”

 „Pentru practicarea sporturilor, Metropola a organizat o baza sportiva la Snagov, unde se afla azi clubul sportiv Dinamo. Aici au fost amenajate bazine de înot, terenuri de tenis si un hangar plin cu tot felul de ambarcatiuni: caiace, skifuri, giguri, barci cu vele si barci tip... Cismigiu, pentru plimbatul celor care nu faceau sport.” 

Metropola era o asociaţie sportivă care avea ca surse de finanţare cotizaţia membrilor şi subvenţia primită de la Gaz şi Electricitae. Nu era capabilă să susţină efortul financiar pentru organizarea unei baze sportive la Snagov.

Ca parte a politicii sociale promovate de N. Caranfil, Gaz şi Electricitate a construit şi a pus la dispoziţia tuturor salariaţilor trei stabilimente, confortabile, cu găzduire ireproşabilă, pentru odihnă şi recuperare: la Snagov, la Eforie şi la Predeal.

„Casa de odihnă Snagov, prin poziţia sa minunată, foarte aproape de Capitală, se poate considera ca loc ideal pentru petrecere a timpului liber, la finele şi în cursul săptămânei.

Posedând tot utilajul necesar pentru sporturi, atât pe apă cât şi pe uscat, dă posibilitatea de a le practica şi în acelaşi timp este un loc încântător de odihnă.

Nu numai utilizarea sfârşitului de săptămână este scopul Snagovului. În toată durata sezonului cald găsim acolo liniştea necesaară, cu confort de oraş, pentru a petrece timpul concediului. Chiria moderată a camerelor – 40-50 lei pe zi – permite accesul şi celor cu mijloace financiare reduse.

Masa este servită în condiţiuni bune şi la preţ redus.”

Altfel spus, casa de odihnă Snagov, ca şi celelalte două, nu avea nicio legătură cu Metropola, nu era organizată şi nu funcţiona ca o bază sportivă. Avea dotări pentru practicarea sportului dar nu servea pregătirii sportive sistematice aşa cum era pavilionul de pe malul lacului Herăstrău utilizat, în principal, de membrii Asociaţiunii sportive Metropola.

După Naţionalizare, casa de ohihnă Snagov, botezată Vila 87, a trecut în patrimoniul unei întreprinderi care administra turismul cu circuit restrâns din jurul lacului. Era peste puterile clubului sportiv Dinamo să o scoată de acolo.

„Folosirea bazei materiale a asociatiei era gratuita si nelimitata pentru toti salariatii celor doua mari întreprinderi conduse de Nicolae Caranfil.”

Baza materială a Asociaţiunii sportive Metropola era folosită gratuit şi nelimitat, în primul rând, de sportivii angrenaţi în competiţiile naţionale şi internaţionale şi de membrii cotizanţi. Prin performanţele membrilor şi echipelor sale, Metropola conta în lumea sporturilor. Aveau acces şi ceilalţi funcţionari ai Societăţii, dar numai în măsura în care nu stânjeneau activitatea sportivilor.

„O baza sportiva asemanatoare constituise Metropola si la Herastrau.”

Baza sportivă de la Herăstrău a fost construită pentru Metropola de Gaz şi Electricitate. Uzinele Comunale Bucureşti au avut o contribuţie simbolică. Pavilionul de la Herăstrău a găzduit baza nautică a Metropolei.

„Avea, în plus, la Predeal, o vila, Aurora, unde mergeau, iarna, amatorii sporturilor albe.”

Asociaţiunea sportivă Metropola nu avea nicio vilă. Cele trei vile despre care face vorbire Nicolae Baticu erau proprietatea Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate. Vila Aurora NU se afla la Predeal, ci la Eforie.

„La Eforie, o alta vila statea la dispozitia salariatilor ce aveau nevoie de tratament heliomarin, dar si pentru practicarea sporturilor pe mare.”

Este vorba de vila Aurora.

„Vila dela Eforie cu cele 17 camere ale sale, este cea mai indicată pentru concediile de vară. Afară de sporturi marine şi de plaje, staţiunea aceasta oferă şi nămolul recunoscut ca eficace de toată lumea.

Preţurile reduse ale camerelor, 25-45 de lei pe zi, îngrijirea şi confortul desăvârşit trebuiesc să atragă pe toţi dornicii de natură sau nevoiţi din cauza sănătăţii să caute odihnă pe marginea mării.

Vila noastră dela Eforie este plasată extrem de avantajos, în centrul staţiunei, aproape de faleză.”

 

Modul în care salariaţii de la Gaz şi Electricitate îşi petreceau timpul liber constituia o componentă importantă a politicii sociale încurajate şi favorizate fără ocolişuri de directorul general N. Caranfil. Documentele Societăţii o sintetizau astfel:

 „Vechea maximă latină «Mens sana in corpore sano» triumfă astăzi din nou în lumea întreagă şi cu drept cuvânt omul pentru a munci trebuie să fie sănătos şi rezistent. În special lucrătorii intelectuali au nevoie de a contrabalansa neajunsurile unei vieţi sedentare prin mişcări corporale raţionale, întrʼun cuvânt prin gimnastică şi sporturi.

Acest exerciţiu este mai eficace dacă are loc în aer liber, în mijlocul naturei, dând nu numai oboseala sănătoasă şi trecătoare a trupului ci şi încântarea ochilor.

Plecând de la aceste adevăruri, Societatea noastră a reuşit să înfiinţeze centrele necesare: Snagovul, Herăstrăul, Eforia şi Predealul.”

Pentru a le oferi funcţionarilor cât mai mult timp de odihnă şi recuperare, programul de lucru se încheia sâmbăta la amiază şi se relua lunea la amiază. Concediile de odihnă erau prelungite cu câteva zile peste numărul stabilit de lege.

La sfârşit de săptămână transportul către centrele de odihnă şi refacere era asigurat cu autobuzele Societăţii. În plin sezon, vara sau iarna, Gaz şi Electricitate contracta cu C.F.R. câte un tren spre a permite unui număr mare de salariaţi şi familiilor lor ieşiri de o zi din Bucureşti la mare sau la munte.

Pentru toate acestea doar grija conducătorilor nu era suficientă. Contribuiau în bună măsură rezultatele financiare ale Societăţii