În completarea articolului Despre localizarea Bazei sportive Metropola proiectată în anii '30 de arh. Octav Doicescu în Parcul Herăstrău - articol de Dan Constantin Mocanu, am primit de la autorul lui, domnul Dan Constantin Mocanu materialul documentar pe care îl postez mai jos, pentru care îi mulțumesc, însoțit de o scurtă notă. (L.C.)
Am vrut iniţial să întocmesc o fişă documentară care să vă ofere o imagine asupra a ceea ce a fost Metropola. Mi-a smintit gândul textul lui Nicolae Baticu despre care ştiam, dar nu-l citisem. Cum acesta conţine unele informaţii departe de realitate, am preferat să mă ocup de afirmaţiile cunoscutului alpinist într-un material în care veţi găsi explicaţii utile despre Metropola, dar şi despre alte realizări sociale ale SGGE. Sper să vă fie de folos. (D.C.M.)
Nicolae Baticu, Jurnalul unui alpinist şi aviator, Editura România pitorească, Bucureşti, 2012
„.. dupa plecarea concesionarilor straini ai Societatii de
gaz si electricitate, director general al acestei întreprinderi a fost numit
inginerul Nicolae Caranfil, un om foarte capabil. Tot lui i s-a încredintat si
conducerea Uzinelor Comunale Bucuresti. Pentru salariatii acestor doua
întreprinderi, Caranfil a înfiintat o asociatie polisportiva, Metropola. Pentru
practicarea sporturilor, Metropola a organizat o baza sportiva la Snagov, unde
se afla azi clubul sportiv Dinamo. Aici au fost amenajate bazine de înot,
terenuri de tenis si un hangar plin cu tot felul de ambarcatiuni: caiace,
skifuri, giguri, barci cu vele si barci tip... Cismigiu, pentru plimbatul celor
care nu faceau sport. Folosirea bazei materiale a asociatiei era gratuita si
nelimitata pentru toti salariatii celor doua mari întreprinderi conduse de
Nicolae Caranfil. O baza sportiva asemanatoare constituise Metropola si la
Herastrau. Avea, în plus, la Predeal, o vila, Aurora, unde mergeau, iarna,
amatorii sporturilor albe. Pentru montaniarzii Societatii de gaz si
electricitate, ca si pentru cei de la Uzinele comunale, inginerul Caranfil si
consilierii lui au învestit o mare suma de bani la cabana Babele, în calitate
de coparticipanti. La Eforie, o alta vila statea la dispozitia salariatilor ce
aveau nevoie de tratament heliomarin, dar si pentru practicarea sporturilor pe
mare. În fine, amintesc ca la sediul Societatii de gaz si electricitate
(bulevardul Take Ionescu 33, azi Gheorghe Magheru) existau doua sali moderne de
sport - una pentru gimnastica, alta pentru scrima. Aici, în cadrul
activitatilor "patronate" de Metropola s-au remarcat unii dintre cei
mai buni sportivi ai timpului, campioni nationali si internationali, ca:
Niculae Ionescu-Cristea si Popa (motociclism), Niculae Ion Ţapu, Niculae
Dobrin, Emil Jencec si fratii Niculici (ciclism), perechea Irca
Timcic-Minculescu si Fredi Eisenbeiser-Fieraru (patinaj artistic), Magda Rurac
(tenis), Petre Havalet (disc, greutate, scrima), Barbuc (înot), apoi altii la
tir, canotaj, vele etc. La munte, Metropola organiza excursii colective
gradate, cum proceda si Clubul Alpin Român. O atentie deosebita acorda
Metropola copiilor salariatilor, care erau îndrumati spre sport, în ce ma
priveste, de Metropola ma leaga amintiri frumoase. Am practicat în sectiile
sale gimnastica, scrima, înotul, canotajul, ciclismul, pilotajul si alpinismul.
Toate aceste discipline sportive m-au fortificat îndeajuns ca sa ma ajute la
escaladarea muntiilor tarii si a cîtorva vîrfuri din strainatate. Succesele
mele de mai tîrziu, ca alpinist ori ca pilot, îsi au izvorul, în cea mai mare
parte, în participarile la activitatile sportive initiate de Metropola. O parte
din ele le voi evoca în paginile ce urmeaza, pentru ca, dupa parerea mea, au
constituit începuturi. Pe de alta parte, amintindu-mi-le acum, amintesc fapte,
întîmplari, evenimente traite de mine, ca alpinist, si de alti înaintasi, care
- altfel - ar ramîne uitate pentru totdeauna ori ar fi denaturate grosolan dupa
cum au încercat sa faca unii dintre contemporanii mei...
Clubul alpin avea trei categorii de membrii: de onoare,
activi si aderenti. La înscrierea mea în club, am fost acceptat ca membru
aderent si am platit ca atare cotizatia pe semestrul II al anului 1934. În
cursul iernii 1934-1935, am facut o serie de ascensiuni pe vai sau pe creste,
cu C.A.R., sau singur, în afara celor facute cu Metropola.”
Analiza unor afirmaţii din textul lui Nicolae Baticu
Sursa de informaţii: Monografia Cum este organizată şi cum
funcţionează Societatea Generală de Gaz şi de Electricitate din Bucureşti,
Bucureşti, 1938
„...dupa plecarea concesionarilor straini ai Societatii de
gaz si electricitate, director general al acestei întreprinderi a fost numit
inginerul Nicolae Caranfil, un om foarte capabil. Tot lui i s-a încredintat si
conducerea Uzinelor Comunale Bucuresti.”
Inginerul Nicolae G. Caranfil (28 noiembrie 1893, Galaţi –
22 aprilie 1978, New York) a fost numit director general al celor două
întreprinderi comunale, UCB şi Societatea Generală de Gaz şi de Electricitate,
În 1924, Primăria Capitalei a cumpărat participaţiile acţionarilor francezi ai Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate devenind astfel acţionar unic (proprietar).
La data numirii lui N. Caranfil concesionarii străini îşi primiseră banii şi erau plecaţi de şase ani.
Primarul Dem Dobrescu a avut mână bună. Noul director general s-a dovedit „om loial, om drept, om bun, om bun acolo unde trebuie să-și reverse bunătatea, om de muncă metodică și fecundă, om creat pentru fapte mari, omul pe care l-a înzestrat Dumnezeu cu însușirile ce îi trebuiesc unui bun conducător, omul care întruchipează tot ca să fie iubit și stimat”.
„Pentru salariatii acestor doua întreprinderi, Caranfil a înfiintat o asociatie polisportiva, Metropola.”
„Asociaţiunea sportivă Metropola” a fost înfiinţată de Gaz şi Electricitate la iniţiativa lui N. Caranfil. Prin statut, Metropola „cuprinde în sânul ei pe toţi funcţionarii Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate şi U.C.B., cari în schimbul unei cotizaţii lunare, devin membrii acestei asociaţiuni.”
Metropola era o asociaţie sportivă care avea ca surse de
finanţare cotizaţia membrilor şi subvenţia primită de la Gaz şi Electricitae.
Nu era capabilă să susţină efortul financiar pentru organizarea unei baze
sportive la Snagov.
Ca parte a politicii sociale promovate de N. Caranfil, Gaz şi Electricitate a construit şi a pus la dispoziţia tuturor salariaţilor trei stabilimente, confortabile, cu găzduire ireproşabilă, pentru odihnă şi recuperare: la Snagov, la Eforie şi la Predeal.
„Casa de odihnă Snagov, prin poziţia sa minunată, foarte aproape de Capitală, se poate considera ca loc ideal pentru petrecere a timpului liber, la finele şi în cursul săptămânei.
Posedând tot utilajul necesar pentru sporturi, atât pe apă cât şi pe uscat, dă posibilitatea de a le practica şi în acelaşi timp este un loc încântător de odihnă.
Nu numai utilizarea sfârşitului de săptămână este scopul Snagovului. În toată durata sezonului cald găsim acolo liniştea necesaară, cu confort de oraş, pentru a petrece timpul concediului. Chiria moderată a camerelor – 40-50 lei pe zi – permite accesul şi celor cu mijloace financiare reduse.
Masa este servită în condiţiuni bune şi la preţ redus.”
Altfel spus, casa de odihnă Snagov, ca şi celelalte două, nu avea nicio legătură cu Metropola, nu era organizată şi nu funcţiona ca o bază sportivă. Avea dotări pentru practicarea sportului dar nu servea pregătirii sportive sistematice aşa cum era pavilionul de pe malul lacului Herăstrău utilizat, în principal, de membrii Asociaţiunii sportive Metropola.
După Naţionalizare, casa de ohihnă Snagov, botezată Vila 87, a trecut în patrimoniul unei întreprinderi care administra turismul cu circuit restrâns din jurul lacului. Era peste puterile clubului sportiv Dinamo să o scoată de acolo.
„Folosirea bazei materiale a asociatiei era gratuita si nelimitata pentru toti salariatii celor doua mari întreprinderi conduse de Nicolae Caranfil.”
Baza materială a Asociaţiunii sportive Metropola era folosită gratuit şi nelimitat, în primul rând, de sportivii angrenaţi în competiţiile naţionale şi internaţionale şi de membrii cotizanţi. Prin performanţele membrilor şi echipelor sale, Metropola conta în lumea sporturilor. Aveau acces şi ceilalţi funcţionari ai Societăţii, dar numai în măsura în care nu stânjeneau activitatea sportivilor.
„O baza sportiva asemanatoare constituise Metropola si la Herastrau.”
„Avea, în plus, la Predeal, o vila, Aurora, unde mergeau, iarna, amatorii sporturilor albe.”
Asociaţiunea sportivă Metropola nu avea nicio vilă. Cele trei vile despre care face vorbire Nicolae Baticu erau proprietatea Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate. Vila Aurora NU se afla la Predeal, ci la Eforie.
„La Eforie, o alta vila statea la dispozitia salariatilor ce aveau nevoie de tratament heliomarin, dar si pentru practicarea sporturilor pe mare.”
Este vorba de vila Aurora.
„Vila dela Eforie cu cele 17 camere ale sale, este cea mai indicată pentru concediile de vară. Afară de sporturi marine şi de plaje, staţiunea aceasta oferă şi nămolul recunoscut ca eficace de toată lumea.
Preţurile reduse ale camerelor, 25-45 de lei pe zi, îngrijirea şi confortul desăvârşit trebuiesc să atragă pe toţi dornicii de natură sau nevoiţi din cauza sănătăţii să caute odihnă pe marginea mării.
Vila noastră dela Eforie este plasată extrem de avantajos, în centrul staţiunei, aproape de faleză.”
Modul în care salariaţii de la Gaz şi Electricitate îşi petreceau timpul liber constituia o componentă importantă a politicii sociale încurajate şi favorizate fără ocolişuri de directorul general N. Caranfil. Documentele Societăţii o sintetizau astfel:
Acest exerciţiu este mai eficace dacă are loc în aer liber, în mijlocul naturei, dând nu numai oboseala sănătoasă şi trecătoare a trupului ci şi încântarea ochilor.
Plecând de la aceste adevăruri, Societatea noastră a reuşit să înfiinţeze centrele necesare: Snagovul, Herăstrăul, Eforia şi Predealul.”
Pentru a le oferi funcţionarilor cât mai mult timp de odihnă şi recuperare, programul de lucru se încheia sâmbăta la amiază şi se relua lunea la amiază. Concediile de odihnă erau prelungite cu câteva zile peste numărul stabilit de lege.
La sfârşit de săptămână transportul către centrele de odihnă şi refacere era asigurat cu autobuzele Societăţii. În plin sezon, vara sau iarna, Gaz şi Electricitate contracta cu C.F.R. câte un tren spre a permite unui număr mare de salariaţi şi familiilor lor ieşiri de o zi din Bucureşti la mare sau la munte.
Pentru toate acestea doar grija conducătorilor nu era suficientă. Contribuiau în bună măsură rezultatele financiare ale Societăţii