CUTTERUL FLAME AL ING. NICOLAE CARANFIL și o scurtă istorie a canalului de legătură dintre Lacul Siutghiol și Marea Neagră

Aceasta este o fișă documentară ce se va actualiza pe măsura avansării cercetării prin eventuale modificări și completări .

Data ultimei actualizări: 16 mai 2022

În 1935 când a devenit subsecretar de Stat al Aerului,  ing. Nicolae Caranfil (1893 Galați – 1978 Forest Hills, New York), vice comodor al Yacht Clubului Regal Român YCRR (1) (funcție echivalentă cu cea de vicepreședinte, comodor al YCRR fiind chiar regele Carol al II-lea), și-a construit pe malul Lacului Siutghiol o vilă proiectată de arh. Octav Doicescu, în imediata vecinătate a canalului navigabil ce, la acea vreme, lega lacul de mare. 

În fața vilei se afla un debarcader marcat de un steag în vârful unui catarg (fig. 2) unde Nicolae Caranfil își ținea cutterul Flame care îi aparținea, atunci când se afla la Mamaia. 

Pentru un iubitor al yachtingului cum era Nicolae Caranfil, poziția casei era foarte avantajoasă, din fața ei cutterul putând ieși imediat pe mare sau să intre la fel de ușor pe lac (fig. 3). 

De asemenea, casa se găsea în apropierea gării ce deservea Școala de tir și bombardament aerian de la Mamaia Sat, acesta fiind punctul terminus al căii ferate.

Canalul de legătură dintre lac și Marea Neagră a fost construit în 1929 odată cu construcția pe Siutghiol a hidrobazei pentru hidroavioane de la Palazu Mare și atunci când se preconiza ca lacul să devină bază maritimă navală pentru vase de război (2), (3).

Lacul Siutghiol este un liman, adică s-a format prin inundarea unei văi la gura de vărsare în mare a unui curs / surse de apă -  în cazul de față este vorba de izvoare de apă dulce care se găsesc pe fundul lacului. 

Până la 1929 apa lacului se vărsa în mare printr-un șuvoi puternic în zona viitorului canal, lacul fiind mai sus ca marea cu aproximativ un metru.  Acolo se pare că funcționase și o moară de apă.

Conform intențiilor inițiale, canalul dintre lac și mare a fost construit, la fel și hidrobaza, însă proiectul bazei navale militare nu s-a mai realizat. După 1944, noile autorități au gândit altfel întreaga zonă, s-a construit Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari și acest canal dintre Siutghiol și mare a fost desființat.

Nicolae Caranfil  își prelungea măcar cu câteva ore desele sale vizite pe care le făcea din postura de subsecretar de Stat al Aerului (1935) și apoi ca ministrul al Aerului și Marinei (1936) la hidrobaza de pe Siutghiol și Școala de Tir și Bombardamente Aeriene de la Mamaia Sat, astfel încât să apuce să iasă cu cutterul Flame pe mare (4), (5), (6), (7).

În februarie 1948, după ce în 1944-45 rămăsese în străinătate, lui Nicolae Caranfil i se retrage cetățenia română și i se confiscă averea (8). Regelui Mihai abdicase cu două luni înainte și România se transformase în republică populară. 

Cutterul Flame este naționalizat prin Legea naționalizării întreprinderilor din 11 iunie 1948 (9). De remarcat că în textul legii, Flame este numit ”Fulgerul”...

fig. 1. Ing. Nicolae Caranfil pe mare la bordul cutterului FLAME

fig. 2. Casa ing. Nicolae Caranfil de pe malul lacului Siutghiol proiectată de Octav Doicescu în 1935. Între obiectivul aparatului de fotografiat și catarg se află canalul ce lega lacul Siutghiol de mare

fig. 3. Pe această harta din 1929 se observă canalul de legătură dintre lacul Siutghiol și mare, deja construit în acel an. Casa lui Nicolae Caranfil era amplasată pe malul nordic al canalului, pe locul indicat de săgeata verde. Se observă calea ferată care avea punctul terminus la Școala de tir și bombardament aerian de la Mamaia Sat situată în imediata vecinătate a Casei Caranfil.

fig. 4. Hartă din 1906 a Institutului Geografic al Armatei cu zona unde în 1929 urma să se construiască canalul de legătură dintre lacul Siutghiol și mare

fig. 5. Sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX.

Între lac și mare există doar un șuvoi puternic prin care apele dulci ale lacului se scurg în mare

note:

1 - Adevărul, 19 august 1935

2 - Universul, 16 august 1928

3 - Dimineața, 25 februarie 1929

4 - Dimineața, 5 mai 1935

5 - Universul, 5 mai 1935

6 - Adevărul, 23 aprilie 1936

7 - Dimineața, 24 aprilie 1936

8 -  Adevărul, 22 februarie 1948

9 - Adevărul, 13 iunie 1948

sursa imaginilor:

fig. 1 - Carmen Irene Atanasiu, Yacht Club Regal Român, Yacht Club Român, 2014

fig. 2 - fragment dintr-o fotografie aflată în Colecția Liliana Chiaburu

fig. 3 - Harta M. Moldoveanu, CONSTANȚA, 1929

fig. 4 - Harta CONSTANȚA, Institutului Geografic al Armatei, 1906

fig. 5 - Hartă de la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX via Cătălin Mugurel Popa