(fragment din volumul:
Petre Pandrea, BRANCUȘI, AMICII ȘI INAMICII, Ed. Vremea, 2010, pag. 242-244)
Maharadjahul de Indor, alături de maharadjahul de Kapurthala, unul dintre cei mai bogați oameni ai Indiei, a fost clientul lui Brâncuși în anul 1933. I-a cumpărat trei piese din atelierul său din 11, Impasse Ronsin. Pasărea măiastră în marmură albă, în marmură neagră și în bronz lustruit. Totodată, i-a dat o comandă pentru un Templu al Eliberării, la care Brâncuși a lucrat din 1933 până în 1937.
În anul 1933, în drum spre Indii, Brâncuși s-a oprit la București. Stătea la Hotel Bulevard. Atunci a luat contact cu Dem. I. Dobrescu, Primarul General al Capitalei, și cu cercul său de amici, constituit sub forma de „brain trust", după pilda lui Roosvelt, care făcuse epocalele experiențe statale și sociale, pe care istoria contemporană le-a consemnat sub denumirea de New Deal.
Din acest cerc făcea parte și arhitectul Octav Doicescu, tânăr funcționar la primărie, care realizase deja câteva lucrări remarcabile, precum restaurantul municipal din Grădina Botanică și pe cel de la Băneasa. În cerc mai erau: Eufem Mihăileanu, avocatul Stefan Colin și avocatul Aurel Zaharescu (foști secretari ai lui Dem. I. Dobrescu, președinte timp de 11 ani al Uniunii avocaților din România și, de trei ori, decan al Capitalei). Se adăuga și puținătatea mea, jurnalist la trustul democratic din Sărindar și avocat al lor (mărunt sau mare), și de cobilițari olteni în materie fiscală, comercială și de notariat. [...]
Pe lângă nucleul democratic, modernist și antifascist al lui Dem. I. Dobrescu, care l-a întâmpinat pe Brâncuși cu brațele deschise, se mai afla în trustul scrisului și o echipă de realizatori și de oameni de teren, ca inginerul Decebal Corbu (mânăstirean) [reputat inginer, specialist in baraje], Dorin Pavel [inginer, părintele hidroenergeticii românești], inginerul [Nicolae] Caranfil, [organizatorul rețelei moderne de electricitate și gaze și a salbei de lacuri din București], ziaristul Mihail Dragomirescu, cei patru primari de sectoare (Al. R. Protopopescu, Dr. Lucian Stănculescu, Niculescu, Brânzoi), etc.
Dem. I. Dobrescu a căzut de la putere în iarna fatală din 1933 - 1934.
[Primul ministru] I.Gh. Duca fusese împușcat de legionarii Niky Constantinescu, Caranica și Doru Belimace. După Duca a venit Dr. C. Anghelescu, prim-ministru de trei zile, și-apoi, patru ani împliniți, Gh. Tătărăscu [ca prim-ministru] cu Richard Franasovici [ca ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor].
Planurile de sistematizare a Capitalei, de creare a unui cartier muncitoresc la Fundulea, de asanare a centurii de lacuri din jurul Capitalei (s-a realizat doar fragmentul lacului Herăstrău și s-au plantat copacii pentru parcul de odihnă și cultură [Herăstrău]) au căzut. Conciliabulele cu Brâncuși s-au întrerupt. Ansamblul de statui și urbanistică plănuit pentru București, după modelul aflat în capul sculptorului și executat la scară mică la Târgu-Jiu, au rămas pe hârtie.
Dem. I. Dobrescu a întrebat pe Brâncuși la prima cină dată în onoarea sa:
— Ce ziceți de noile blocuri ale antreprenorilor ingineri Leopold și Carol Schindl, de aspectul înnoitor arhitectonic pe care l-a luat Capitala noastră?
Brâncuși a răspuns sceptic și flegmatic:
— Acum sunt frumoase și curate. Când vor începe să ruginească, trebuie să părăsiți Bucureștii.
sursa imaginii:
Realitatea ilustrată (sau Lucrurile aşa cum le vedem cu ochii), 08, nr. 369, 19 februarie 1934