ARH. GEORGE MATEI CANTACUZINO / Hangarul de montaj general al Industriei Aeronautice Române Brașov (IAR Brașov), 1926 (data proiectului)

.

Proiectul de arhitectură al Hangarului nr.1 din cadrul IAR Brașov, clădire emblematică cunoscută și ca ”Hangarul de montaj general”, a fost realizat de arhitectul George Matei Cantacuzino (1899-1960) care la acea dată (ianuarie 1926) avea 27 de ani, fiind încă student în ciclul al doilea la Ecole des Beaux Arts din Paris.

Proiectul de construcție a fost întocmit de inginerul Alexandru Ulescu, fiind coordonat de Tiberiu Irimie, realizatorul Arcului de Triumf din București si a Mausoleului de la Mărășești.

Fotografiile atașate acestei postări certifică că la data de 11 octombrie 1927 clădirea Hangarului proiectată de arh. G.M. Cantacuzino era deja ridicată, putând astfel să corectăm informația care circula până acum care spunea că datarea proiectului de arhitectură este între 1930 și 1933.

Fotografie din revista L'Architecture d'aujourd'hui nr. 5 din 1934

Planșă din proiectul semnat de arh. G.M. Cantacuzino în ianuarie 1926

Fotografie din timpul construcției

Hangarul este finalizat, dar nu are încă montată imensa poartă acționată mecanic

Vedere aeriană la momentul inaugurării, 11 noiembrie 1927

Generalul Berthelot și primul ministru I.C. Brătianu sosesc la fabrică și participă le festivitățile de inaugurare, 11 noiembrie 1927

În fața Hangarului nr. 1 în ziua inaugurării, 11 noiembrie 1927

Fotografie de la sfârșitul anului 1927 cu primele avioane de tip MoS 35Ep2R

Regele Carol al II-lea la mitingul aviatic de la Brașov din 27 iulie 1930.
Între Prințul Nicolae (în uniformă albă) și regele Carol al II-lea, se află ing. Alexandru Ulescu care a supravegheat realizarea hangarului după planurile arh. G.M. Cantacuzino.

sursa fotografiilor:

(1) L'Architecture d'aujourd'hui, nr. 5, 1934, pag. 59

https://www.findartdoc.com/books/larchitecturedaujourdhui-n5-juin1934-ma-fr/

(2)-(10) Horia Stoica, Dan Antoniu, INDUSTRIA AERONAUTICĂ ROMÂNĂ I.A.R. 1925-1948, Editura Host Models, 2019

DEMERSURILE PENTRU ÎNFIIINȚAREA SOCIETĂȚII IAR, 1925-1927

În perioada ce a urmat Primului Război Mondial, industriile aeronautice europene, pe baza experienței acumulate în timpul războiului, au demarat o competiție acerbă pentru ocuparea unei poziții dominante pe noile piețe civile recent dezvoltate sau pe cele militare supuse drastic noilor tratate de pace.

Momentul coincide cu perioada în care diplomații români caută sprijinul marilor puteri europene pentru pregătirea tratativelor româno-sovietice de la Viena din 27 martie - 20 aprilie 1924.

Ruperea relațiilor cu România în ianuarie 1918 de către Consiliul Comisarilor poporului din Petrograd și contestarea actului de la 27 martie 1918 de unire a Basarabiei cu România, au determinat o stare de insecuritate la frontierele de est ale României. Eșecul tratativelor cu partea sovietică a determinat Statul Român să-și intensifice acțiunile diplomatice pentru obținerea de fonduri și sprijin pentru înființarea unei industrii naționale de armament.

Datorită relațiilor cu francezii, care durau de dinaintea Primului Război Mondial pe linie aeronautică, se ia decizia înființării cu aceștia a Industriei Aeronautice. Tatonări pe acest subiect existau din anul 1922 între diverși reprezentanți ai statului român și oficialii francezi. La 1 ianuarie 1924 s-a înființat Inspectoratul General al Aeronauticii care în perioada 1924-1926 avea sa fie condus de Principele Carol, și tot în perioada 1924-1925 au fost încheiate mai multe tratate și acorduri economice și financiare cu Franța și Anglia, situație care a creat premisele înființării fabricii brașovene în 1925.

Analizând toate ofertele și posibilitățile statului român, regele Ferdinand I promulgă la 25 iunie 1925 "Legea privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională" care stabilea la articolul 1 că Statul Român reprezentat prin Ministerul de Război și Ministerul Industriei și Comerțului lua parte la constituirea Industriei Aeronautice Române prin asocierea cu firmele Bleriot-Spad și Lorraine Dietrich. Conform statutelor, obiectul de activitate al societății era: fabricarea de motoare și celule de avioane sau automobile, la cererea Ministerului de Război sau din inițiativă proprie. Structura acționariatului la înființare era următoarea: 1/3 din capital era garantată de statul român, 1/3 din capital era deținut de Societatea Lorraine și Societatea Bleriot și ultima treime din capital era deținută de Societatea ASTRA-Arad.

La 1 noiembrie 1925 s-a stabilit conducerea uzinei printr-un Consiliu de Administrație, al cărui prim președinte a fost numit generalul Constantin Coandă, fost prim-ministru în 1919 și tatăl ilustrului inginer Henri Coandă (1886-1972). Henri Coandă absolvise Școala superioară de aeronautică și construcții de la Paris ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici și la acea dată deja construise în Franța avioanele cu elice de mare performanță, de concepție proprie.

Directorul general al uzinei compusă din două unități, Fabrica de Celule și Fabrica de Motoare, a fost numit Lucien Fabre, constructorul primului hidroavion cu trei flotoare, subdirector general - comandorul Andrei Popovici, directorul Fabricii de Celule - inginerul Otto Brandemburg, iar directorul Fabricii de Motoare - inginerul Kascheur. Din Consiliul de Administrație făcea parte și celebrul inginer aviator Louis Blériot, primul care a traversat în zbor Canalul Mânecii.

Amplasamentul uzinei s-a stabilit strategic în centrul țării, la marginea nordica a orașului Brașov, acesta fiind la acea data un important centru cultural si industrial.

La data de 11 octombrie 1927 a avut loc inaugurarea uzinei,

În Consiliul de Administrație, Statul Român a delegat în majoritate generali, delegați ai Ministerului Apărării Naționale, iar din 1936 ai Ministerului Aerului și Marinei. În perioada organizării ca societate anonimă, în consiliul de administrație, din 10 membri, 2 erau reprezentanții guvernului iar ceilalți 8 erau membri de naționalitate română sau franceză, aleși de Adunarea Generală a Acționarilor. Președintele Consiliului de Administrație trebuia să fie român.

În toată perioada de la înființare până la transformarea în regie, Statul Român a făcut tot posibilul prin aportul de material, instalații și teren și prin achiziția de acțiuni să dețină majoritatea în structura acționariatului la IAR Brașov. Astfel încât, în anul 1932 a reușit să impună o conducere românească formată din: ing. Elie Carafoli (director al Fabricii de celule), ing. Petre Carp (director al Fabricii de motoare) și Ion Baștaki (director general), cu Andrei Popovici (subdirector).

În 1935 Nicolae Caranfil, Ministru Subsecretar de Stat al Subsecretariatului de Stat al Aerului, a fost desemnat de guvern să poarte tratative privind cumpărarea celor acțiunilor deținute de francezi. A reușit acest lucru și în decembrie 1936, prin preluarea acțiunilor grupului francez, Statul Român, prin Ministerul Aerului și Marinei, deținea 86,63% din totalul acțiunilor IAR.

Doi ani mai târziu, transformând fabrica în regie autonomă, Statul Român prin Ministerul Aerului și Marinei deținea toate acțiunile fabricii IAR.

sursa celei mai importante părți a informației:

Horia Stoica, Dan Antoniu, INDUSTRIA AERONAUTICĂ ROMÂNĂ I.A.R. 1925-1948, Editura Host Models, 2019