arh. Octav Doicescu / Sediul Societății de electricitate din Câmpina, 1933-1934, str. Schelelor 32

Cunoșteam lista lucrărilor arh. Octav Doicescu (1902-1981) publicată în volumul  DESPRE ARHITECTURĂ ce i-a fost dedicat, apărut în 1983 sub îngrijirea arh. Peter Derer. Acolo se amintește despre Sediul Societății de electricitate din Câmpina proiectat între 1933-1934, dar nu cunoșteam nimic altceva despre această clădire, nici adresa și nici măcar dacă mai există.

Am mai găsit numele acestei lucrări în enumerarea proiectelor lui Octav Doicescu publicată în 22 mai 1945 în Monitorul Oficial cu ocazia propunerii sale ca Profesor definitiv la Facultatea de Arhitectură.

L-am rugat, așadar, pe domnul Dan Constantin Mocanu, specialist cu peste patruzeci de ani de activitate profesională în domeniul energiei electrice și cu vaste cunoștințe în tot ceea ce înseamnă sistemul energetic național, care publică constant pe site-ul Simply Bucharest, să mă ajute cu identificarea acestui imobil. 

Am primit de la dânsul confirmarea ca Octav Doicescu este arhitectul care a proiectat Sediul Societății de electricitate din Câmpina împreună cu o primă fotografie, adresa pe care nu o cunoșteam - str. Schelelor 32 -  și un istoric al societății cu date foarte interesante despre industria energetică din România de la începutul secolului al XX-lea în care se scrie cum s-a ajuns la construcția acestui sediu, material pe care-l redau, întocmai, mai jos. 

Deși în fațadă apar și detalii de finisaj care în decursul a celor peste 75 de ani au fost adăugate, de bună seamă, cu ocazia lucrărilor de întreținere efectuate de succesivele administrații, această clădire are categoric elemente de limbaj specifice lui Octav Doicescu.

După cum se va vedea, construcția imobilului începe în 1937. În lista lucrărilor lui Octav Doicescu, anii care însoțesc fiecare lucrare sunt cei în care s-a executat proiectul și nu cei ai construcției, în cazul de față, 1933-1934. De asemenea, în aceeași listă denumirea imobilului este Sediul Societății de electricitate din Câmpina, așa cum se numea la acea dată societatea. În istoricul scris de Dan Constantin Mocanu se vorbește despre construirea sediului Departamentului Electrica al societății petroliere Concordia pentru că între anul 1934 când a fost redactat proiectul și anul 1937, Societatea de electricitate din Câmpina a fuzionat cu Concordia, Societate Anonimă Română, cu capital german, pentru industria petrolului.

Îi mulțumesc încă o data, și pe această cale, domnului Dan Constantin Mocanu pentru ajutor și pentru efortul depus care, iată, aduce informații și detalii esențiale despre lucrarea lui Octav Doicescu.

sursa imaginilor:
fotografiile Sediul Societății de electricitate din Câmpina sunt capturi de pe Google Maps

Lista de lucrări ale arh. Octav Doicescu 

publicată în volumul  DESPRE ARHITECTURĂ ce i-a fost dedicat, 

apărut în 1983 sub îngrijirea arh. Peter Derer

Lista proiectelor arh. Octav Doicescu 

publicată în 22 mai 1945 în Monitorul Oficial cu ocazia propunerii sale 

ca Profesor definitiv la Facultatea de Arhitectură

Dan Constantin Mocanu / Despre Societatea ELECTRICA din Câmpina

Având ca bază „Societatea dʼelectricitate W Lahmeyer et C.ie – Sucursala Bucureşti”, în anul 1898  s-a constituit Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice şi Industriale (S.R.I.E.I.) fostă Lahmeyer, cu sediul în Bucureşti.

În perioada anilor 1899 – 1900, societatea a înfiinţat un birou la Sinaia care a coordonat lucrările de execuţie şi a executat lucrările de montaj la uzina hidroelectrică Sinaia, iluminatul electric al oraşului Sinaia şi linia electrică de 10 kV. Sinaia – Câmpina – Doftana, pentru alimentarea companiei petroliere Steaua Română care din 1895 îşi desfăşura activitatea în Câmpina unde în 1897 construieşte o rafinărie modernă.

Oraşul avea o situaţie economică prosperă, se afla în plină dezvoltare, şi primăria cunoştea lucrările efectuate de SRIEI.

Sucursala din Bucureşti a acesteia îi scrie în iunie 1899 preşedintelui comisiei interimare a urbei Câmpina că a fost informată de preşedintele comisiei interimare de la Sinaia de intenţia oraşului Câmpina de a „lumina cu electricitate” şi cere o schiţă de plan cu denumirea străzilor care se doreşte a fi iluminate pentru  a formula o ofertă. Comisia interimară a oraşului Câmpina, în şedinţa din 21 iunie 1899, menţionând că pentru alimentarea cu apă s-au făcut deja proiectele necesare, iar pentru iluminatul electric s-au făcut propuneri de către Societatea petrolieră Amsterdam şi de către SRIEI, autorizează pe preşedinte pentru tratative în acest scop.

Primăria se adresează în noiembrie 1899 către Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice şi Industriale din Bucureşti cu propunerea ca societatea să ilumineze oraşul conform planului elaborat de primărie. Comuna dă dreptul legării la reţea şi a particularilor; propune termenul concesionării 40 ani şi cere devizul lucrării.

Societatea întârzie trimiterea devizului solicitat.

La această dată se lucra la linia electrică de la Sinaia la Câmpina – Doftana pentru societatea de petrol Steaua Română.

Societatea Română pentru Întreprinderi Eletrice şi Industriale răspunde în luna ianuarie 1900, explicând întârzierea prin aceea că biroul tehnic de la Sinaia, cu toţi inginerii, „a fost ocupat să repare ceea ce a stricat apa abundentă din ultima vreme” şi promite că „la sfârşitul săptămânii curente vor fi gata devizele pentru iluminatul oraşului cu electricitate”. Termenul nu va fi respectat.

În martie 1901 „conducta electrică aeriană ce am instalat de la Sinaia la Câmpina a fost pusă sub curent”. Aşa se spunea în adresa oficială prin care Societatea solicita primăriei să înştiinţeze locuitorii oraşului pentru ca aceştia să se ferească de pericol. (În fapt linia a intrat în exploatare în iunie 1901.)

Au trecut câţiva ani fără să se perfecteze realizarea iluminatului electric.

În anul 1902 SRIEI a devenit Electrica – Societate Română pe Acţiuni, fostă Lahmeyer, care se angrenează în lucrări mari pentru dezvoltarea sistemului electroenergetic local din Valea Prahovei. Interesul acesteia pentru proiectul de realizare a iluminatului electric în oraşul Câmpina este scăzut.

Societatea Electrica a alimentat cu energie electrică primele sonde ale Societăţii Steaua Română din schelele Buştenari şi Câmpina, a construit şi a pus în funcţiune centrala termoelectrică Doftana şi apoi în perioada 1905 -1906 a construit şi a pus în funcţiune uzina electrică Câmpina

Dezvoltarea industriei de exploatare – prelucrare a petrolului şi pătrunderea progresivă a electricităţii în această activitate au condus la reluarea tratativelor între primărie şi Electrica pentru iluminatul electric al oraşului.

În sfârşit, în septembrie 1905 compania face o ofertă administraţiei locale. Abea în aprilie 1907, prin inginerul Radovici din Bucureşti, angajat pentru tratative cu Societatea Electrica, primăria îi propune acesteai un contract. Tratativele sunt suspendate până la constituirea unui nou consiliu comunal la Câmpina şi se reiau în august 1907. Între timp primăria a decis „însărcinarea D-lui inginer şef N. Vasilescu Karpen, profesor la şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti cu studierea şi elaborarea unui proiect pentru iluminatul oraşului cu electricitate” (public şi particular). Lucrarea contractată a fost pusă la dispoziţia primăriei în noiembrie 1907 Aceasta anunţă imediat în Monitorul Oficial şi în presa centrală şi locală (Voinţa naţională, Epoca, Viitorul, Universul, Adevărul, Ţara, Depeşa Prahovei, Monitorul licitaţiilor, Valea Prahovei) că „ţine la 27 ianuarie 1908, în localul primăriei, licitaţia pentru darea în întreprindere a tuturor lucrărilor necesare iluminatului, exclusiv uzina generatoare de curent”.

Oraşul era deja alimentat cu energie electrică de uzina aflată în proprietatea Societăţii Electrica. La începutul lunii ianuarie 1908 Electrica îi propune Primăriei un contract valabil 20 de ani pentru furnizarea curentului electric. Pe lângă condiţiile tehnice şi financiare foarte avantajoase pe care le oferă administraţiei locale, Electrica solicită monopolul furnizării energiei electrice: „oraşul obligându-se a lua tot curentul necesar numai de la Societatea Electrica nepermiţând pe durata contractului altor persoane instalarea de conducte electrice pe străzile oraşului”.

Propunerea de contract a fost analizată de N. Vasilescu Karpen care respinge monopolul şi formulează mai multe amendamente. Societatea Electrica acceptă toate propunerile primăriei şi la data de 26 ianuarie 1908 cele două părţi semnează contractul autentificat apoi la tribunalul Ilfov. Pentru douăzeci de ani Electrica devine cel mai important furnizor de curent electric din zona oraşului Câmpina (instalaţii de iluminat public şi particular, instalaţii de extracţie petrolieră ...).

La licitaţia „pentru darea în întreprindere a tuturor lucrărilor necesare iluminatului”, alături de Electrica au mai participat societăţile:

▪ Siemens – Schuckert, reprezentată de inginerul Laurentziu Teodoreanu,

▪ AEG (Allgemeine Elektrizitäts Gesellschaft), prin reprezentanţa din Bucureşti,

▪ Ganz (Ganzʼsche Elektrizitaets-Aktien Gessellschaft – Budapest), reprezentată în România prin firma

  Watson and Yowell.

 „Consiliul comunei urbane Câmpina adjudecă lucrările  de instalare a luminii electrice societăţii „Electrica” pentru că:

◦ modalitatea de plată în anuităţi pe timp de 10 ani este lesnicioasă,

◦ există un contract cu aceeaşi societate pentru furnizarea curentului electric,

◦ societatea este românească, cu sediul în ţară şi are o „filială” chiar în acest oraş”. ( La data de 9 februarie 1908, biroul din Sinaia a fost mutat la Câmpina.)

În martie 1908 consiliul comunei urbane Câmpina autorizează primarul să semneze contractul cu Electrica.

Urmează o perioadă de dezvoltare susţinută  a instalaţiilor de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice, stimulată de evoluţia spectaculoasă a industriei petroliere, în care Electrica este implicată cu toate resursele.

În primăvara anului 1929 Consiliul de administraţie a aprobat un împrumut de 750.000 dolari USA, pe termen de doi ani, cu dobândă de 10% pe an, de la Compania financiară „Hydrofina” care finanţa şi lucrările de la centrala hidroelectrică Dobreşti de pe Valea Ialomiţei. Totodată decide cooptarea în Consiliul de administraţie a patru reprezentanţi ai acesteia.

Compania financiară deţinea circa 60% din activele Societăţii Electrica. Pentru a reduce cheltuielile neproductive reprezentanţii Hydrofina propun în şedinţa Consiliului de administraţie din 27 iunie 1931 mutarea societăţii din Bucureşti la Câmpina. C.D. Buşilă, administratorul delegat, acceptă propunerea, reorganizează activitatea şi la 31 decembrie 1931 părăseşte societatea în care a lucrat 13 ani.

Sediul social rămâne în Bucureşti. Aici vor funcţiona organele statutare de conducere (consiliul de administraţie, comitetul de direcţie, administratorul delegat) şi un birou cu organizare minimală pentru relaţii cu autorităţile şi cu clienţii. Exploatarea tuturor instalaţiilor girate de Electrica trece în sarcina Direcţiei Generale de la Câmpina.

La sfârşitul anului 1936 Societatea Electrica a primit de la Concordia, Societate Anonimă Română, cu capital german, pentru industria petrolului, o propunere de fuziune. Ţinând seama de numeroasele interese comune, Consiliul de administraţie aprobă fuziunea. Astfel de la 5 martie 1937 Societatea Electrica devine Departamentul Electrica al societăţii petroliere Concordia şi cea mai mare companie de electricitate din ţară.

La 31 martie 1937 Concordia începe construirea unui sediu pentru Departamentul Electrica. La începutul anului 1938 clădirea a fost dată în funcţiune. Este „Sediul Societăţii de electricitate din Câmpina” pe care îl menţionează Peter Derer ca fiind proiectat de arhitectul Octav Doicescu.

În 1940 societatea Concordia a fost cumpărată de statul german, iar în 1946 aceasta trece în posesia URSS ca bun al Germaniei învinse. Departamentul Electrica şi-a continuat activitatea ca parte a societăţii mixte Sovrompetrol care a funcţionat în clădirea construită de Concordia în 1937. În perioada Sovrompetrol, Electrica avea în exploatare toate instalaţiile de la Braşov la Brazi-Ploieşti şi de la Câmpulung Muscel la Buzău-Berca, cea mai întinsă reţea electrică din România acelor timpuri.

După 1948-1950, clădirea Departamentului Electrica din Câmpina, strada Schelelor nr. 32, a fost ocupată, până de curând, de către Energopetrol.